Traim o perioada cu nenumarate schimbari de ordin economic si social cauzate de pandemia declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS). Ca urmare a pandemiei, majoritatea articolelor ce apar in mediul online, si nu numai, abordeaza subiecte de natura economica, sociala corelate cu numitorul comun – CoVid-19.
Zilele trecute am gasit un articol foarte interesant ce m-a determinat sa-l analizez si sa-l prezint cititorilor din Romania. Autorul articolului este un renumit profesor in economie din America de Nord, care de-a lungul carierei sale a tinut conferinte si seminarii la universitati din Europa si Asia, iar pentru laborioasa lui activitate a fost premiat in nenumarate randuri, deci reputatia sa nu poate fi pusa in discutie.
Majoritatea canalelor de stiri ne prezinta informatii de tot felul in legatura cu coronavirusul, insa foarte putine dintre ele aduc in atentia populatiei urmarile dezastruoase. In cadrul prezentarii stirilor este mentionat doar in treacat, fara o analiza atenta, faptul ca in perioada inchiderii fortate a companiilor au avut loc un numar mare de falimente, care au generat un somaj masiv in multe tari de pe glob. Milioane de oameni si-au pierdut locul de munca si economiile de o viata ajungand in imposibilitatea de a-si plati creditele ipotecare.
In tarile in curs de dezvoltare predominasaracia si disperarea. Izolarea fortatasubmineaza democratia reala, mai ales cand implicatiile politice sunt profunde.
Toate aceste actiuni au dus catre destabilizarea economica a multor tari si la aparitia unei noi crize financiare. Ar fi naiv sa credem ca aceasta criza financiara a fost doar rezultatul fortelor spontane ale pietei, mai ales ca multi specialisti considera ca a fost atent conceputa.
Coronavirusul continua sa ofere un camuflaj. Frica si panica, generate prin intermediul mass-mediei corporatiste, creeaza conditii favorabile de lucru pentru speculatorii institutionali. Multi dintre acestia au avut acces la informatii detaliate cu privire la decizia OMS de a declara pandemia inainte de anuntul oficial, intr-un moment in care erau doar 150 de „cazuri confirmate” in afara Chinei.Prabusirea pietelor bursiere a favorizat unul dintre cele mai importante transferuri de bogatie din istoria moderna, dimensiunea nefiind inca stabilita cu exactitate.
Coronavirus nu este cauza colapsului financiar. Ceea ce prevaleaza este o atmosfera de teama si incertitudine, care permite puternicelor grupuri de interese financiare sa manipuleze piata bursiera si sa-si consolideze pozitiile financiare. Exista dovezi conform carora multe persoane din interiorul corporatiilor au vandut actiuni detinute in propriile companii in valoare de miliarde de dolari chiar inainte de implozia pietei bursiere. Astfel ca aceasta criza a condus la o concentrare fara precedent a masei monetare.
La inceputul lunii februarie, aproximativ 6 trilioane de dolari au fost pur si simplu eliminate din valorile pietelor bursiere la nivel mondial. Aceste actiuni concertate de pe pietele bursiere au determinat si determina in continuare pierderi masive de economii personale, fara sa mai vorbim de esecurile si falimentele companiilor.
Pietele bursiere sunt foarte sensibile la declaratiile factorilor de decizie politica si fluctueaza in functie de natura mesajului transmis, mai ales cand acest factor politic este un lider al unei tari dezvoltate. Astfel ca de fiecare data cand Presedintele Trump deschide gura sau invinovateste chinezii pe Twitter, pietele bursiere raspund. Cei care au informatii din anturajul presedintelui american sau cunosc dinainte deciziile politice ale guvernului american pot face o multime de bani.
In spatele situatiilor de urgenta de sanatate publica globala, exista interesele unor gupuri economice puternice: Wall Street, Big Pharma, Organizatii de Caritate si Fundatii, FMI, Banca Mondiala si colaboratorii. Toti acestia s-au intalnit in spatele usilor inchise ale Forumului Economic Mondial (WEF) in perioada 21-24 ianuarie 2020, cu o saptamana inainte de declararea de catre OMS a pandemiei. Sa fie oare simpla coincidenta?
In acest moment comunitatea internationala solicita tuturor liderilor politici sa se demareze redresarea economica. Cum se va proceda pentru a raspunde acestei solicitari? Unele canale de comunicare transmit ca se au in vedere asa numitele „ajutoare financiare corporatiste”, adica „pomeni guvernamentale” pentru banci si mari corporatii, fiind incluse in acest grup select si companiile aeriene. O mie de miliarde de dolari este suma promisa de Rezerva Federala a S.U.A., iar o mie de miliarde de euro este promisiunea Bancii Centrale Europeane, condusa in present de un personaj binecunoscut lumii economice mondiale pentru anumite derapaje financiare, fostul ministru de finante francez, Christine Lagarde.
O declaratie interesanta este cea a secretarului general ONU care sustine ca „avem responsabilitatea de a ne recupera mai bine decat dupa criza financiara din 2008 intrucat a fost elaborat un cadru de actiune compus din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabila si Acordul de la Paris privind schimbarile climatice. Trebuie sa ne pastram promisiunile pentru oameni si planeta.”
Aceasta asa-zisa „promisiune” este menita sa promoveze „obligatiunile ecologice”, un proiect de investitii de miliarde de dolari, sponsorizat printre altii de familia Rockefeller, a carui obiectiv este „redirectionarea planurilor de pensii si a fondurilor mutuale catre proiecte ecologice”, care reprezinta adevarate pomeni pentru marile grupuri financiare din America si Europa de Vest. Si Big Pharma are “felia de tort” pregatita prin programul de vaccinare la nivel mondial de multe miliarde de dolari, program ce va fi finantat prin imprumuturi.
Daca marile grupuri de interese si-au aranjat intr-un fel sau altul bunastarea, ce se intampla cu asa-numitele „tari in curs de dezvoltare”. Printr-o simpla analiza macro-economica putem constata ca cele mai multe dintre ele sunt indatorate pana peste cap. Procesul saracire din America Latina si Africa Subsahariana depaseste orice descriere. In orasele mari din zonele amintite, lucratorii sunt liber profesionisti platiti zilnic sau saptamanal. Ceea ce inseamna ca in momentul izolarii totale pentru marea parte a populatiei urbane, veniturile au fost practic eliminate.
In India, prim-ministrul Narendra Modi a ordonat izolarea totala pentru 21 de zile, ceea ce a condus la o crestere fulgeratoare a ratei somajului insotita de foamete, disperare si boala:
„Singura modalitate de a ne salva de coronavirus este sa nu ne parasim casele, orice s-ar intampla, ramanem acasa …”, a declarat Modi inainte de a semna ordonanta guvernamentala de inchidere totala.
Aceasta declaratie a fost insotita si de amenintari directe subliniind ca multe familii vor fi distruse pentru totdeauna, daca populatia nu va fi capabila sa gestioneze urmatoarele 21 de zile. Ceea ce a comunicat prim-ministrul indian a fost perceput de multi ca o declaratie diabolica. In momentul anuntului facut de Modi (20 martie), India avea 482 de cazuri de coronavirus si 10 decese la o populatie totala de 1,37 miliarde, iar conform estimarilor din 2015 ale publicatiei stiintifice “The Lancet” in India mureau zilnic in jur de 37.500 de copii cu varste sub cinci ani. Exista o mare probabilitate ca aceasta cifra sa fi crescut in perioada de izolare de 21 de zile.
Ca urmare a starilor de urgenta impuse, datoria publica in tarile in curs de dezvoltare a crescut la mii de miliarde de dolari. Urmarind cursul evenimentelor cauzate de pandemie, multi economisti au ajuns la concluzia ca exista un plan bine pus la punct de indatorare a tarilor in curs de dezvoltare, care sunt deja puternic indatorate. Acest plan consta in imprumuturi noi pentru rambursarea creditele vechi neperformante. Este o „plasa de siguranta” atat pentru creditorii occidentali, cat si pentru conglomeratele Big Pharma, implicate in proiecte de vaccinare la nivel mondial. Anularea cu adevarat a datoriilor nu face parte din plan.
La inceputul pandemiei a fost anuntat un pachet de ajutor financiar pentru tarile in curs de dezvoltare puternic indatorate. Astfel ca la inceputul lunii martie, directorul general al FMI, impreuna cu presedintele Bancii Mondiale, au organizat o conferinta de presa comuna cu multa retorica umanitara declarand printre altele ca cele doua organizatii se bazeaza pe o mie de miliarde de dolari in capacitate totala de creditare.
La prima vedere, acest lucru pare a fi o masura generoasa, foarte multi bani pentru ajutoare financiare. Insa o analiza mai profunda ne arata ca acest ajutor umanitar nu face altceva decat sa incurajeze coruptia la cele mai inalte niveluri ale unui guvern. Schema de ajutor reprezinta mai mult bani fictivi, deoarece cele doua organizatii imprumuta bani tarilor indatorate pentru a le plati inapoi creditele angajate de acele tari inainte de pandemie. Intr-o gandire mai simpla ne dam seama ca acest sprijin financiar este echivalentul camatariei.
Adevarul nerostit este ca aceste mii de miliarde de dolari sunt menite sa creasca datoria publica, pentru ca apoi creditorii occidentali sa impuna reforme economice masive, inclusiv privatizarea sanatatii si educatiei, inghetarea sau reducerea salariilor, inghetarea pensiilor etc. Aceasta reprezinta solutia neoliberala aplicata la nivel global fara sa se tina cont ca lipsa unei redresari economice reale nu va aduce decat multa saracie si somaj masiv la nivel mondial.
Pentru specialisti, activitatea FMI este destul de explicita. Intr-unul din programele sale de creditare – fondul de ajutorare pentru limitarea efectelor dezastrelor aplicat pandemiilor, Fondul declara ca ofera cu generozitate subventii pentru reducerea datoriilor celor mai saraci si mai vulnerabili membri. Aceasta declaratie este lipsita de sens pentru cei avizati, deoarece fondul de ajutorare exista cu scopul de a reumple pungile creditorilor, banii alocati servind doar pentru plata datoriilor.
Pentru tarile cu venituri mici si pentru tarile in curs de dezvoltare cu venituri medii, Fondul sustine ca dispune de o capacitate de creditare de pana la 50 de miliarde de dolari, fara a fi nevoie de dezvoltarea unui anumit program. Intr-adevar nu exista conditii pentru cheltuirea banilor, insa acesti bani cresc nivelul datoriei publice si trebuie rambursati. Ca urmare a imprumuturilor angajate anterior pandemiei, tarile se simt deja ca intr-o camasa de forta. Cu cat le imprumuta mai mult, cu atat FMI impinge tarile in curs de dezvoltare la respectarea unor politici economice draconice impuse ca si conditii pentru creditare. Aceasta pseudoajutorare pare a fi mai mult o subjugare economica.
In ceea ce priveste tarile membre ale UE, se discuta din ce in ce mai intens ca este in curs de elaborare un program de redresare pe baza de imprumuturi, program destinat economiilor nationale in recesiune sau in prag de faliment.
Fara o reducere semnificativa sau o anulare a datoriilor, la ce ne putem astepta ca urmare a inchiderii companiilor si izolarii totale a populatiei? La un proces de aducere la nivelul lumii a treia a tarilor europene „avansate”?
Daca acest program de indatorare va fi acceptat de statele membre ale UE, consecintele pot fi dezastruoase, deoarece salariile reale se vor prabusi, bunastarea statului dezvoltata in era postbelica va fi eliminata, serviciile sociale vor fi privatizate, activele vor fi vandute pentru a achita datoria publica. Astfel ca milioane de intreprinderi mici si mijlocii, inclusiv ferme familiale si servicii urbane, turism etc. vor fi afectate. „Modelul grecesc” din 2015 de restructurare brutala a datoriilor (sau mai rau) ar putea fi aplicat Italiei si Spaniei. Acesta este rezumatul unui posibil scenariu sumbru pentru membrii Uniunii Europeane, daca negocierile cu creditorii, acum in curs de desfasurare, se vor finaliza prin semnarea unui acord.
Este crucial pentru sanatatea si suveranitatea natiunilor membre ale UE ca aceasta „solutie neoliberala” pentru rezolvarea crizei, care consta in cresterea datoriei publice, sa fie respinsa cu fermitate de catre factorii de decizie politica la nivelul fiecarei tari membre.
Opinia autorului
Daca facem o scurta analiza a articolului retinem ca subiectul principal il reprezinta datoria publica a unei tari. In Romania, guvernul a demarat o campanie agresiva de imprumuturi cu cateva luni inainte de decretarea starii de urgenta. Aceasta este o practica uzuala la nivel guvernamental, daca se face in conditii avantajoase pentru tara si cu un plan de rambursare foarte bine elaborat, astfel incat la momentul scadentei sa nu fie necesara cresterea impozitelor si taxelor sau angajarea de noi imprumuturi.
Inchiderea multor companii si izolarea totala a populatiei a condus la contractarea puternica a economiei romanesti. Faptul ca din partea guvernului nu a venit inca nici o masura concreta pentru sustinerea mediului privat, va conduce inevitabil la multe falimente si la cresterea ratei somajului. In sprijinul guvernului poate ca multi vor invoca mult publicatul program IMM Invest, insa acesta avantajeaza doar bancile care au dobanda garantata de stat, pentru antreprenor nu este altceva decat un imprumut, care va trebui rambursat.
Daca intr-adevar se doreste sprijinirea mediului de afaceri privat romanesc, atunci factorii de decizie din Romania ar trebui sa ia in considerare cateva masuri economice simple:
- Acordarea de sprijin financiar nerambursabil pe baza fondului de salarii;
- Reducerea taxelor si impozitelor pe salarii, venit si profit pe o perioada de 6-12 luni;
- Acordarea de subventii producatorilor agricoli autohtoni astfel incat preturile lor sa fie competitive preturilor produselor importate.
Daca s-ar pune in practica un astfel de set de masuri ar fi sanse reale de redresare economica rapida in Romania si nu ar mai fi necesara cresterea datoriei publice, care este o povara pentru natiunea romana. Daca nu vom avea sansa unor astfel de masuri, atunci sunt curios ce se va intreprinde pentru rambursarea datoriei. Vor creste impozitele si taxele pentru populatie si companii sau vor fi vandute si ultimele active romanesti?
Surse:
https://www.weforum.org/agenda/2020/04/9-ideas-strengthen-global-covid-19-firepower/
https://www.csis.org/analysis/five-ways-covid-19-changing-global-migration