În aproximativ două luni și jumătate se va da startul ultimelor runde de alegeri în România, alegeri ce vor asigura funcții importante pentru următorii 4 ani. Toate partidele politice indiferent de poziția pe care o ocupă pe eșichierul politic au început pregătirile pentru marea încrâncenare, ce include cele mai plătite funcții politice și cea mai înaltă funcția în stat.
Pe lângă elaborarea programelor de activități de campanie, politicienii își alocă zilnic timpul necesar pentru a arunca câte o “săgeată cu venin” înspre adversarii politici. Strategia este foarte simplă, fiecare își alege ținta din tabăra adversă și caută să coboare acea persoană cât mai mult în mocirla politică astfel încât alegătorii să vadă în cel care atacă persoana ideală pentru revigorarea economiei și creșterea bunăstării românilor. Oare în epoca digitalizării și a inteligenței artificiale, românul mai “înghite gogoșile” servite zi de zi pe toate canalele de comunicare?
O strategie electorală interesantă pentru fatidicul an 2024 ar fi cea în care fiecare dintre candidații de pe listele partidelor, indiferent că este la prima candidatură sau nu, ar veni în fața cetățenilor cu o dare de seamă prin care să arate tuturor realizările profesionale de la momentul finalizării procesului educațional și până la momentul înscrierii pe lista de candidaturi, completată de un proiect politic personal, care să conțină soluții viabile clare și detaliate pentru îmbunătățirea nivelului de trai al populației și dezvoltarea comunității în care candidează. Abordând o astfel de strategie, politicienii ar demonstra că-și respectă cetățenii ale căror voturi le solicită și că intenția lor de a se pune în slujba comunităților nu sunt doar vorbe goale pentru accederea la niște “indemnizații grase”.
Lupta electorală sterilă marcată de lipsa unor programe economice clare cu măsuri realizabile și adaptate la realitatea românească prin care să salveze o economie aflată în pragul colapsului și o populație frustrată și sărăcită nu face decât să împingă cetățenii către lideri populiști fără idei, dar cu voce puternică, sau mai periculos, către potențiale figuri despotice. Oricum aceste lipsuri nu reprezintă o surpriză, căci în ultimele trei decenii liderii naționali nu au făcut decât să se inspire din programele altor națiuni în funcție de simpatii. Să sperăm că noua clasă politică ce se va forma la sfârșitul acestui an va renunța la inspirații din zona germană, căci acolo situația este foarte gravă și nu ar mai trebui să fie luată drept model.
Economia germană, mult timp clamată drept „motorul” economic al Europei, se află în recesiune și, fără îndoială, se va deteriora în continuare. Din punct de vedere politic, țara devine, de asemenea, mai instabilă, deoarece partidul de extremă dreaptă și noul partid de extremă stângă sunt pe cale să înregistreze victorii majore în cadrul noilor alegeri regionale germane.
Situația economică și politică este atât de alarmantă încât coaliția aflată la guvernare, susținători înfocați ai sprijinirii Ucrainei cu arme și fonduri până de curând, au anunțat săptămâna trecută că nu vor mai furniza nici sprijin financiar și nici arme. La toate acestea se adaugă și scăderea considerabilă în popularitate a sprijinului coaliției de la guvernare pentru acest război datorită recentelor dezvăluiri publice.
Potrivit investigațiilor poliției germane se pare că forțele speciale ucrainene au fost responsabile de aruncarea în aer a conductei Nordstream în septembrie 2022. Picătura care a umplut paharul frustrării populare a fost faptul că guvernul actual a păstrat tăcerea în legătură cu această chestiune.
În același timp, opinia publică germană a început să-și exprime zgomotos nemulțumirea pentru modul blând în care actuala administrație a abordat politicile S.U.A. din momentul declanșării conflictului militar ruso-ucrainean, pe care le consideră responsabile pentru declinul economic continuu al Germaniei. Majoritatea populației germane consideră că sabotarea gazoductului Nordstream și politicile economice impuse de Statele Unite sunt principalele cauze ale dezastrului economic, în special prin impunerea de către companiile petroliere americane a unor prețuri de 4 ori mai mari pentru importurile de gaze naturale decât cele practicate anterior de Rusia.
În concluzie se poate spune că starea de declin a economiei germane arată mai degrabă că sancțiunile impuse Rusiei au făcut Germania și UE mai dependente economic de S.U.A. eșuând în ceea ce privește destabilizarea economiei ruse. Totodată, profunzimea și amploarea crizei în creștere din economia Germaniei își pun puternic amprenta pe alegerile electorale aflate în plină desfășurare. Vom asista oare la un trend similar și la alegerile electorale ce vor avea loc în România în ultima parte a acestui an?
Surse:
https://www.npr.org/2024/09/02/nx-s1-5097895/5-takeaways-germanys-regional-elections
https://www.economist.com/europe/2024/02/04/a-mounting-crisis-of-confidence-confronts-olaf-scholz
https://www.bbc.co.uk/news/articles/cnvyz1472rpo
https://www.ft.com/content/6880ccff-b7f1-4e15-a658-aeed4666cb62
https://www.politico.eu/article/rust-belt-on-the-rhine-the-deindustrialization-of-germany/