Nu sunt sigur că de la înalțimea funcțiilor de decizie se observă că educația și forța de muncă sunt interconectate într-un mod semnificativ. Dacă până în 1989 datorită modului în care era structurată economia românească, piața muncii cerea în permanență ingineri, începând cu anii 1990, noua orientare a economiei, precum și apariția multor companii mici și mijlocii, a determinat învățământul românesc să se îndrepte către aducerea pe piața muncii a cât mai multor economiști pentru acoperirea unor domenii diverse precum contabilitate, finanțe, bănci și așa mai departe.
Este de notorietate faptul că un sistem educațional eficient și bine dezvoltat joacă un rol crucial în pregătirea și formarea forței de muncă, asigurând-se că aceasta are abilitățile și cunoștințele necesare pentru a răspunde cerințelor pieței de muncă. Educația și forța de muncă sunt strâns legate și se influențează reciproc.
Sistemul de educație ar trebui să fie permanent conectat cu piața muncii și să țină cont de cerințele și perspectivele angajatorilor. O bună colaborare între instituțiile de învățământ, sectorul privat și organismele guvernamentale ar putea contribui din plin la identificarea abilităților necesare și la dezvoltarea programelor de învățământ relevante, însă diriguitorii naționali ai ultimului sfert de veac au scăpat din vedere aceste aspecte esențiale.
În ultimele decenii piața muncii din România a avut o evoluție haotică. Astfel că instituțiile de învățământ au produs o sumendenie de șomeri cu diplomă în loc să ofere tinerilor o perspectivă realistă asupra oportunităților de angajare și să faciliteze tranziția către sectoare economice în care să pună în practică cunoștințele acumulate de-a lungul anilor de studii. Toate acestea fiind cauzate de indolența unor decidenți, care au preferat să implementeze câte o gogoriță, ce a avut mai mult un rol de a bulversa învățământul românesc decât să-l adapteze la noile cerințe economice.
Educația ar trebui să promoveze și să susțină antreprenoriatul și spiritul întreprinzător. Prin dezvoltarea abilităților antreprenoriale și oferirea accesului la resurse și sprijin, educația ar putea stimula crearea de noi afaceri și inovație, generând astfel oportunități de angajare și dezvoltare economică. Din păcate direcția imprimată sistemului educațional român de către demnitari fără habar a avut preponderent rezulte negative, ce au scos de pe băncile școlilor mai mult analfabeți funcționali decât cetățeni capabili și întreprinzători.
Majoritatea guvernelor pe care le-a avut România în ultima perioadă au tratat învățământul românesc la diverse, fapt dovedit de alocările de fonduri total insuficiente și de instalarea în funcții decizionale (miniștri, secretari de stat etc.) a unor persoane foarte puțin conectate la realitate sectorului educațional. Nu ai cum să dezvolți o societate sănătoasă fără investiții semnificative în educație astfel încât să fie asigurat un sistem de învățământ de calitate. Dezvoltarea unui învățământ modern implică alocarea de resurse pentru instruirea permanentă a profesorilor, modernizarea infrastructurii școlare, furnizarea de echipamente și tehnologii educaționale și promovarea egalității de șanse în educație.
Chiar dacă acest aspect este oarecum neglijat, colaborarea între instituțiile de învățământ și sectorul privat pentru dezvoltarea de programe de stagii, internship-uri și parteneriate, care să ofere studenților experiență practică și oportunități de angajare, este foarte importantă. Totodată, administrația statului ar trebui să reducă birurile împovărătoare pentru a ajuta sectorul privat, în special companiile mici și mijlocii, să creeze noi locuri de muncă astfel încât să se estompeze exportul forței de muncă.
Este anormal ca statul român prin reprezentanții săi în funcțiile de decizie să cheltuiască bani pentru viitorii angajați ai altor state. Sunt mai mult sigur că cetățenii români nu plătesc taxe și impozite pentru ca administrația română să funcționeze ca departament de recrutare resurse umane pentru alte state de pe glob.
Pentru ca România să poată avea un viitor mai bun, este imperios necesar ca cei ce ocupă vremelnic anumite poziții în guvern sau în alte instituții guvernamentale să servească interesele acestei națiuni sau să lase pe alții, care au capacitatea de a crea mediul propice dezvoltării unei economii românești sustenabile. Educația joacă un rol vital în pregătirea și dezvoltarea unei forțe de muncă calificate, adaptabile și competitive. Prin asigurarea unei educații de calitate și prin promovarea învățării pe tot parcursul vieții, se pot maximiza șansele la un viitor bun pentru această țară. Există printre cei cei guvernează lideri transformaționali care să scoată la liman această economie eșuată?
Surse:
https://rethinkromania.ro/educatie-angajabilitate-si-dezvoltare/