Crizele financiare, sanitare, energetice și militare din ultimele decenii au făcut ravagii prin bugetele naționale ale majorității statelor lumii. Pentru soluționarea problemelor naționale, guvernele au fost nevoite să apeleze la instituțiile internaționale binecunoscute, FMI și Banca Mondială, care pentru statele mai dezvoltate au fost mană cerească, însă pentru altele, pe lângă dobânzi foarte mari au impus și măsuri draconice astfel încât ajutorul mult dorit s-a transformat într-un calvar cumplit.
Consecințele nu s-au lăsat mult așteptate, iar unele din statele nemulțumite și-au îndreptat atenția către Noua Bancă de Dezvoltare, instituția financiară a grupului BRICS, văzând-o ca un potențial înlocuitor a învechitului și nereformabilul sistem de la Bretton Woods. Înființarea acestei instituții financiare internaționale a indicat demararea procesului de atac asupra hegemoniei dolarului știut fiind faptul că de foarte mult timp Banca Mondială și FMI, sub atenta supraveghere a administrației americane, au favorizat doar marile puteri occidentale.
Exasperate de măsurile draconice impuse de cele două mari instituții pentru fiecare ban acordat, țările în curs de dezvoltare au decis să caute alternative. Astfel s-a ajuns ca Noua Bancă de Dezvoltare să reprezinte opțiunea ce mai viabilă pentru mulți, dar în special pentru statele membre BRICS. Unii chiar au ajuns sa intituleze această nouă instituție financiară, “banca Sudului Global”.
Apariția acestui nou jucător constituie a serioasă amenințare la supremația dolarului ca monedă etalon la nivel mondial, iar toate acestea se datorează eșecului de reformare în cele opt decenii de existență a vechiului sistem financiar reprezentat de către FMI și Banca Mondială. Pe lângă această nouă instituție financiară, la nivel global au loc activități dinamice de modificare a vechii arhitecturi financiare astfel încât tranzacțiile financiare internaționale fără a depinde de dolar.
Un exemplu relevant îl constituie folosirea din ce în ce mai des a swap-urilor de către Banca Centrală a Chinei, dar și de alte bănci centrale, ceea ce le permite să efectueze plăți fără a folosi ca monedă intermediară dolarul. Mai mult, acest tip de activități financiare dintre băncile centrale suplinește atribuțiile avute de FMI.
La toate acestea putem adăuga și apariția sistemului de plăți intrebancare transfrontaliere, canal de plată numit CIPS, care înlocuiește binecunoscutul canal internațional SWIFT. Acest nou canal a apărut după izbucnirea conflictului militar ruso-ucrainean și multiplicarea sancțiunilor împotriva statului rus, ca o necesitatate pentru desfășurarea tranzacțiilor comerciale internaționale între Rusia și colaboratorii săi.
S-ar părea că noile schimbări în arhitectura financiară internațională ajută atât țările aflate sub sancțiuni occidentale să-și continue nestingherite relațiile comerciale, dar și unele țări în curs de dezvoltare să evite constrângerile financiare și fiscale impuse de instituțiile financiare tradiționale. În plus, s-ar părea că aceste noi apariții ar rerpezenta un „colac de salvare” și pentru țările aflate sub presiunea tarifelor impuse de Statele Unite. Este interesant de văzut cine va avea câștig de cauză în această confruntare a titanilor, vechiul sau noul sistem?
Surse:
https://www.weforum.org/stories/2023/03/what-is-bretton-woods-agreement/
http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/7725157.stm
https://www.globaltimes.cn/page/202507/1337691.shtml
https://www.csis.org/analysis/sanctions-swift-and-chinas-cross-border-interbank-payments-system