Dacă nu s-a înțeles până acum, noile evenimente ce au avut loc pe plan internațional au confirmat că actualii lideri europeni nu se ridică la nivelul administrației americane în ceea ce privește negocierile diplomatice și economice. Lipsa de experiență a conducătorilor și economia precară, ce bântuie Uniunea Europeană de la un capăt la altul, au adus blocul economic european în situația de a accepta fără crâcnire toate condițiile impuse de Statele Unite.
De fapt ceea ce s-a întâmplat între liderul de la Washington și conducătorii de la Bruxelles nu se poate numi negociere, căci mult experimentatul și abilul negociator american a îngenunchiat fără milă aroganța și nepriceperea europeană. Fără prea multe comentarii smerita Uniune Europeană a acceptat acordul propus de Statele Unite de a plăti tarife de 15% pentru majoritatea exporturilor, iar pentru oțel, aluminiu, și cupru un tarif special de 50%.
Mai mult, UE s-a angajat să cumpere energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari și să investească încă 600 de miliarde de dolari în S.U.A. Prin această mișcare iscusită, președintele americana obținut dominația economică aproape completă asupra Europei. Asumarea obligației de a investi în Statele Unite, o parte semnificativă a acestei investiții fiind alocată armamentului, afectează foarte mult viitorul economiei europene. Dacă aceste fonduri ar fi ajuns în sectorul cercetării și dezvoltării ar fi adus beneficii mult mai mari blocului european.
Piețele financiare europene au evidențiat eșecul negociatorilor de la Bruxelles imediat după anunțarea acordului prin scăderea indicilor și acțiunilor în importante sectoare economice. Trendul economic descendent al Europei durează de mai bine de douăzeci de ani, iar acum Statele Unite au reușit să subjuge economia europeană încât să nu mai reprezinte un adversar serios pe plan internațional.
Până nu demult competitivitatea Uniunii era susținută de puternicele economii ale Germaniei și Franței. Astăzi cele două economii abia dacă reușesc să-și rezolve problemele interne, iar obligarea Europei să utilizeze surse de energie americane mai scumpe, face aproape imposibilă competitivitatea europeană. Prin achiziționarea de energie pentru 750 de miliarde de dolari, UE își subminează competitivitatea, care este deja discutabilă și scăzută în comparație cu principalii săi concurenți. Ceea ce ar trebui folosit pentru o dezvoltare durabilă europeană este folosit în schimb pentru dezvoltarea și profiturile americane.
În acest mod, Statele Unite au reușit să-și impună influența asupra blocului european atât economic, cât și militar. Ironia sorții face ca singurele state ce ar putea ajuta Uniunea Europeană să fie Rusia și China, dar din acea direcția nu va sosi nici un ajutor căci sunt binecunoscute relațiile “cordiale” actuale cu ambele puteri mondiale. Deci încotro se îndreaptă Uniunea trăgând după ea toate națiunile ce o compun?
Surse:
https://www.cfr.org/article/united-states-and-european-union-reach-trade-deal
https://www.politico.eu/article/winners-losers-eu-von-der-leyen-us-donald-trump-trade-deal-tariffs/
https://www.politico.eu/article/eus-600bn-us-investment-will-come-exclusively-from-private-sector/