In ultimele luni s-a dezbatut intens atat in mass media internationala, cat si in anumite cercuri politice ce fel de finantare va primi Italia de la Uniunea Europeana si in ce conditii. Inaltii oficiali europeni au incercat, in permanenta, sa linisteasca opinia publica prin mesaje echilibrate, insa pe anumite canale de comunicare s-a transmis ca cea mai mare parte a finantarii va fi sub forma de imprumuturi, ceea ce a determinat mai multi economisti italieni sa avertizeze ca exista pericolul unei indatorari imense si a unei pierderi suplimentare a suveranitatii economice.
Prin urmare, atentia trusturilor de presa politica s-a concentrat asupra relatiilor dintre Italia si Uniunea Europeana, a caror buna desfasurare este, insa, incomodata de relatiile traditionale dintre Italia si Statele Unite, despre care nu discuta nimeni in Parlamentul italian ori in mass-media din peninsula. Mai mult, strigatul de ajutor al natiunii italiene a dezvaluit lumii o Uniune Europeana dezintegrata cu lideri incapabili de a actiona rapid in fata unui dezastru economic in plina desfasurare. Locul solidaritatii europene a fost luat de metoda de actiune “fiecare pentru el”.
Astfel ca pentru a ajuta Italia in lupta impotriva coronavirusului, guvernul american a elaborat un plan de asistenta, ce a demarat prin trimirea a cateva zeci de milioane de dolari catre Crucea Rosie si alte cateva organizatii neguvernamentale, urmand a continua furnizarea de fonduri in functie de necesitati. Pe langa aceste fonduri, planul de asistenta a prevazut si o serie de interventii pentru a sprijini redresarea economiei italiene.
In acest scop, presedintele american a solicitat ministrului de finante, ministrului de comert, presedintelui Bancii de Import-Export si administratorului Agentiei Americane pentru Dezvoltare Internationala sa utilizeze toate instrumentele de care dispun pentru sustinerea companiilor italiene. Nimeni, insa, nu precizeaza, care sunt companiile, ce sunt selectate si urmeaza a fi selectate pentru a fi finantate in baza acestui plan de asistenta, si nici care sunt conditiile de acordare ale acestor ajutoare financiare.
Publicul italian continua sa ignore implicatiile acestui plan de asistenta pentru Italia lansat de guvernul american in aprilie 2020. Ambasadorul american din Italia a declarat ca aceasta asistenta reprezinta cel mai mare ajutor financiar, pe care Statele Unite l-a acordat vreodata unei tari din Europa de Vest dupa 1948.
De asemenea, ambasadorul american a explicat in comunicate de presa relatiile excelente dintre Statele Unite si Italia demonstrate prin indicatori economici si strategici importanti, ce includ unul dintre cele mai mari acorduri militare, realizat cu compania italiana Fincantieri, care a obtinut in mai anul trecut un contract de aproximativ 6 miliarde de dolari pentru constructia a zece fregate multifunctionale pentru marina americana. Grupul italian, desi este controlat in proportie de 70% de Ministerul Economiei si Finantelor din Italia, detine trei santiere navale in S.U.A., unde sunt in constructie si patru nave de razboi pentru Arabia Saudita, partenerul strategic al Statelor Unite in Orientul Mijlociu.
Un alt indicator economic si strategic important este integrarea in crestere a lui Leonardo, cea mai mare companie din industria militară italiana, in complexul militaro-industrial american, prin intermediul celei mai mari companii din industria militara americana, Lockheed Martin. Ministerul Economiei si Finantelor din Italia este principalul actionar al companiei Leonardo, care furnizeaza produse si servicii fortelor armate si agentiilor de informatii americane si administreaza fabrica de avioane de lupta F-35 a companiei Lockheed Martin situata in localitatea italiana Cameri.
Toate acestea, precum si alte interese puternice, in special cele ale marilor grupuri financiare, leaga strans Italia de Statele Unite. Politica externa si militara a Italiei este, de asemenea, o politica economica, subordonata strategiei Statelor Unite, bazata pe o confruntare politica, economica si militara din ce in ce mai acuta cu Rusia si China. Planul Washingtonului este clar: exploatarea crizei si a fracturilor din Uniunea Europeana pentru a consolida influenta S.U.A. in Italia.
Opinia autorului
Pierderea suveranitatii politice a unui stat are efecte puternice si asupra suveranitatii economice. In cazul Italiei, consecintele sunt evidente. De exemplu, ar fi in interesul Italiei sa elimine sanctiunile aplicate Moscovei, deoarece ar putea relansa exporturile italiene in Rusia si ar putea reface exportul in zona de influenta a Federatiei Ruse, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii, insa aceasta optiune este imposibila datorita dependentei de deciziile luate la Washington si Bruxelles. Mai mult, acordurile Italiei cu China in cadrul proiectului “Noul drum al matasii” sunt in pericol de a fi anulate, deoarece deranjeaza guvernul de la Washington.
Lipsa suveranitatii politice reale impiedica guvernul de la Roma in a lua decizii importante si benefice pentru bunul mers al economiei italiene, dar si alte decizii economice vitale pentru iesirea din criza actuala. Desi mass-media italiana este foarte vulcanica pe diverse tematici de interes local sau national, despre faptul ca deciziile strategice militare si economice ale Italiei sunt luate de catre cancelariile straine, jurnalistii italieni, surprinzator, nu mentioneaza absolut nimic in cadrul emisiunilor politice, ce se desfasoara intr-un ritm ametitor atat la radio, cat si la televiziuni.
Din pacate, ceea ce se intampla in Italia privitor la puterea decizionala asupra strategiei nationale, se regaseste intr-o mai mica sau mare masura si in alte tari europene indiferent de nivelul de dezvoltare. In concluzie, o tara nu are suveranitate economica, daca nu detine suveranitate politica.
Surse:
https://www.thelocal.it/20200318/coronavirus-the-financial-help-available-in-italy-and-how-to-apply
https://www.cnbc.com/2020/03/03/italy-to-spend-3point6-billion-euros-to-help-virus-hit-economy.html
https://www.bbc.com/news/business-52238932
https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/1743872119828010
România prin reprezentanții săi în UE a cedat o parte din suveranitate și în primăvara anului 2020, odată cu criza sanitară a venit si o criză economica, când toți românii văzut că în România nu se mai fabrica nici măști medicale și multe altele.
Stimate Domnule Baban,
Aveti dreptate. Criza economica este inevitabila, deoarece factorii de decizie politica nu au luat masuri imediate de sprijinire a companiilor autohtone.