Specialiștii în politică externă de pe mapamond comentează frenetic mișcările surprinzătoarei China atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Anul acesta se împlinesc exact 50 de ani de la semnarea acordurilor bilaterale dintre Statele Unite și Republica Populară Chineză.
În anul 1972 Președintele american Richard Nixon a vizitat China și pentru prima dată în istorie s-au pus bazele acordurilor de colaborare între o putere comunistă și o conducere capitalistă. Momentul a fost considerat o întâmplare foarte neobișnuită, mai ales că Războiul Rece atingea apogeul tocmai în acea perioada. Cei doi președinți, Mao Zedong și Nixon, au fost însă doar inițiatorii acestor relații americano-chineze, deoarece abia după ce Deng Xiaoping a preluat puterea în China, colaborarea dintre cele două țări a crescut și s-a dezvoltat în mai multe direcții economice și geopolitice.
La acea vreme, China încă se recupera de pe urma a 200 de ani de declin, care a împins, probabil, cea mai puternică țară din istoria omenirii în pragul colapsului. Punctul culminant al declinului a fost urmat de ceea ce poate fi descris doar ca un statut semi-colonial, culminând între anii 1930 și 1940, când Japonia a folosit slăbiciunea Chinei pentru a ocupa zone mari de pământ chinezesc, luând adesea teritorii de mare importanță economică.
Abia după înființarea Republicii Populare Chineze în 1949, haosul a luat sfârșit, cu ajutorul amplu și crucial venit din partea URSS. Până în anii 1980, China a devenit suficient de stabilă, dar nu era încă nici măcar aproape de întregul său potențial. Deng Xiaoping s-a concentrat aproape în întregime pe economie, realizând că este esențială pentru redresarea completă a Chinei și revenirea la statutul de mare putere.
Odată cu stabilitatea, China, cea mai populată țară din lume, oferea cea mai mare forță de muncă de pe planetă, care (după standardele americane) era și ieftină, făcând-o alegerea perfectă pentru externalizarea sectoarelor întregi ale economiei S.U.A., în special producția industrială. Deși relația sino-americană a trecut printr-o criză gravă în anii 1990, cooperarea economică a fost în plină expansiune și a continuat fără încetare până în anii 2000. Cu toate acestea, în ultimii ani, această relație a fost împovărată de rivalitatea geopolitică, în special din partea S.U.A., care a început să se amestece mai agresiv în treburile interne ale Chinei, în special în problema Taiwanului.
Dându-și seama de riscurile uriașe ale oricărui fel de cooperare cu țările occidentale, în special în lumina sancțiunilor împotriva Rusiei, inclusiv înghețarea rezervelor valutare ale Rusiei, Beijingul a început să caute activ alternative. Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește deținerea de către China a datoriilor americane, care se situează în jurul a 1 trilion de dolari de peste un deceniu.
Pentru a evita problemele cu care s-a confruntat Rusia după declanșarea conflictului din Ucraina, China a redus portofoliul cu titluri de stat americane de la 1.003 trilioane de dolari în aprilie la 980,8 miliarde de dolari în mai, cel mai mic nivel din 2010. În condițiile în care S.U.A. trebuie să facă față unei inflații ridicate, precum și legăturilor bilaterale tensionate cu China în materie de comerț, tehnologie și Rusia, Beijingul a decis să continue reducerea portofoliului titluri de stat americane.
Conform declarațiilor oficialilor chinezi menținerea unui portofoliu cu volum mare de datorii americane în trecut a fost posibilă datorită legăturilor bilaterale bune, dar în prezent China trebuie să evite riscul unor pierderi financiare cauzate de un posibil conflict cu Statele Unite. Astfel că reducerea pentru a șasea lună consecutiv a venit într-un moment în care academicienii și cercurile politice chineze purtau discuții aprinse despre dedolarizare datorită rivalității strategice cu S.U.A. Mai mult, specialiștii chinezi in politică monetară au solicitat guvernului să ia măsuri urgente de reducere substanțială a portofoliului de titluri de stat americane, invocând randamente scăzute și îngrijorări crescânde cu privire la siguranța acestora, în special în contextul înghețării activelor Rusiei.
Potrivit datelor de la Administrația de Stat, China lucrează la diversificarea activelor valutare de zeci de ani, cota USD scăzând de la aproximativ 70% în 1995 la 58% în 2015, ajungând la cea mai mică cotă de când Joe Biden a preluat mandatul. De asemeanea, titlurile de stat americane se ridică acum la 31,4% din rezervele valutare de 3,07 trilioane de dolari ale Chinei, cea mai mică cotă din ultimii aproape 15 ani.
În ultima perioadă China a schimbat strategia investițională pe plan extern luând decizia să se concentreze mai mult pe cumpărarea de aur, pe implementarea în continuare a proiectelor în cadrul Inițiativei sale “Belt and Road” și pe plan intern pe soluționarea problemelor cauzate de riscurile crescânde ale unei recesiuni globale. Pentru protecția sa, între octombrie 2018 și noiembrie 2019, Banca Populară Chineză și-a majorat rezervele de aur cu 105,75 tone, ducând totalul la 1.948 tone.
Atitudinea Chinei față de datoria externa a S.U.A. nu a fost singulară. Japonia, care a luat locul Chinei ca cel mai mare deținător de datorii americane, și-a redus portofoliul de titluri de stat americane cu aproape 6 miliarde de dolari la sfârșitul lunii mai. Acum se ridică la aproximativ 1,2 trilioane de dolari, cel mai mic din ianuarie 2020. În schimb Regatul Unit, Elveția și Belgia au raportat achiziții nete în mai, Londra fiind al treilea cel mai mare deținător de titluri de stat americane, cu 634 de miliarde de dolari la sfârșitul lunii iunie, după ce a adăugat 21,3 miliarde de dolari.
Opinia autorului
China este cea mai mare economie de producție din lume, iar pentru a răspunde nevoilor interne va continua să ajusteze policiticile monetare în funcție de necesități, ținând cont în același timp de factorii externi, deoarece înalții oficiali de la Beijing monitorizează îndeaproape acțiunile Rezervei Federale a S.U.A.
La ultima reuniune G20, guvernatorul băncii centrale chineze a declarat că Banca Populară Chineză va acorda un sprijin mai puternic pentru economia națională. Este interesant de urmărit care va fi reacția occidentului, un occident slăbit din toate punctele de vedere.
Surse:
https://www.britannica.com/place/China/History
Mulțumesc, Liviu!
Este cunoscut faptul că în ultimii ani China a investit f mult în Africa și în Anerica de Sud. Apoi China stă în așteptare față de războiul din Ucraina și așteaptă momentul pentru Taiwan. Să auzim de bine și pace în lume!
Corect. China este o putere economica mondiala si va aspira la pozitii fruntase si in alte domenii.