Sosirea sezonului de toamnă cu vreme rece și năbădăioasă este în totală contradicție cu societatea românească înfierbântată de zbuciumul electoral. După două decenii de bună desfășurare electorală, organizatorii politicii românești s-au gândit să bulverseze din nou electoratul suprapunând campania pentru alegerile prezidențiale cu cea pentru alegerile parlamentare transformând cetățenii români, fără voia lor, în personaje ale schițelor lui Caragiale, mai mult debusolați decât informați.
Din păcate toată lupta electorală se rezumă la atacuri mai mult sau mai puțin personale, care s-ar putea să placă unei părți din electorat, însă majoritatea populației zdruncinată de crizele ultimelor ani și cu buzunarele din ce în ce mai goale s-a cam săturat de circul umilitor în care se complace clasa politică actuală. Când vor realiza acești politicieni că cetățenii nu mai sunt interesați de subiectele de cancan prezentate cu ardoare ca arme electorale de mare anvergură, ci de proiecte conectate la realitatea românească care să aducă bunăstare poporului?
În afara omiterii prezentării de politici economice naționale, care să vizeze îmbunătățirea nivelului de trai al populației și susținerea companiilor autohtone, se poată observa la candidații prezidențiali, excepție făcând unul sau doi dintre ei, lacune majore în ceea ce privește strategii de politică externă. Dinamica geopoliticii mondiale impune acum mai mult ca niciodată alegerea ca lider național a unei persoane cu reale contacte internaționale, dar mai ales o persoană cu experiență în activitatea structurilor mondiale. Timpul experimentelor și calificării la locul de muncă a trecut, nu mai este loc pentru lideri “ghiocei”, ci este nevoie de un vizionar, care să fie tratat cu respect de orice lider mondial.
Lumea este în continuă schimbare, iar ceea ce se întâmplă în prezent la nivel global nu a mai fost văzut niciodată, și anume BRICS, o organizație care reunește cel mai divers grup de țări. Brazilia, Rusia, India, China, Africa der Sud, Iran, Egipt, Etiopia, and Emiratele Arabe Unite nu par să aibă multe în comun și, totuși, legăturile lor în acest cadru devin mai puternice de la o zi la alta. Mai mult, noul bloc se transformă rapid și atrage din ce în ce mai mulți membri, iar ultimul summit organizat de Federația Rusă la Kazan a demonstrat pe deplin acest lucru.
În plus, BRICS+ activează cu tenacitate la dezvoltarea ariei de acțiune peste continentul african, o zonă deosebit de vulnerabilă a lumii, care de-a lungul istoriei omenirii a fost supusă persecuției brutale și expansionismului. O parte din lideri africani sunt de părere că acest proces este în desfășurare de mai bine de o jumătate de mileniu și continuă până și în prezent într-o formă mai odioasă de neocolonialism.
Indiferent de acțiunile și predicțiile pozitive nu se poate spune că noul bloc nu întâmpină dificultăți, dar toate acestea, din punctul de vedere al conducătorilor grupului, sunt în curs de soluționare și un exemplu foarte concludent îl reprezintă rundele de discuții dintre liderii Chinei și Indiei. Apropierea dintre cei doi giganți asiatici nu este importantă doar pentru grupul BRICS+, ci și pentru securitatea globală, deoarece aceste țări sunt puternic înarmate atât cu arme convenționale, cât și nucleare.
Proiectele noului bloc vizează nu numai suveranitatea geopolitică a membrilor săi, dar și cea culturală, ceea ce ar permite crearea unor modele civilizaționale diferite, întrucât niciun membru al organizației, oricât de puternic ar fi, nu vizează să impună o anumită dezvoltare societală sau sistemul său de valori. Dacă promisiunile BRICS+ vor părea viabile și vor câștiga mai mulți adepți, există posibilitatea ca grupul să se mărească la cel puțin 30 de țări, iar acest lucru va însemna un mare dezastru al politicii externe occidentale, mai ales că noul bloc ar putea ajunge la un PIB total de aproximativ 30 de trilioane de dolari, o valoare mult peste PIB-ul Statelor Unite și aproape dublu față de PIB-ul blocul european.
Ceea ce ieri putea fi considerată doar o fantezie, astăzi reprezintă o realitate greu de digerat de mulți, iar noua ordine mondială sub alte auspicii nu mai poate fi tăgăduită. Cu toate acestea este prematur ca noul bloc să fie considerat un învingător în lupta ideologică cu occidentul, deoarece strategii în politică externă ai Statelor Unite și ai aliaților săi au avut destul timp la dispoziție să analizeze acțiunile BRICS și să planifice o contraofensivă. Având în vedere această dinamică geopolitică la nivel global, este capabilă România să aleagă liderul cu experiența cea mai mare în diplomație la nivel înalt și în strategii de politică externă?
Surse:
https://www.cfr.org/backgrounder/what-brics-group-and-why-it-expanding
https://www.usip.org/publications/2024/10/whats-driving-bigger-brics-and-what-does-it-mean-us
https://apnews.com/article/russia-putin-brics-summit-china-india-31a4a4af22e9475aee322f2045701fc6
https://www.macrotrends.net/global-metrics/countries/EUU/european-union/gdp-gross-domestic-product
https://www.macrotrends.net/global-metrics/countries/USA/united-states/gdp-gross-domestic-product