În ultimii ani, Uniunea Europeană a început să se confrunte cu un puternic deficit de forță de muncă și a demarat un program agresiv de atragere a resursei umane instruite din țările fostului bloc comunist. Această strategie europeană coroborată cu împingerea către o emigrare forțată a românilor de către fostele guvernări a provocat o imensă pierdere de specialiști, mai ales în sectoare economice cheie, în special în domeniul producției (agricultură și industrie).
Dacă România nu ar fi fost zeci de ani sub jugul comunist, poate că agresivitatea europeană nu ar fi avut câștig de cauză, însă cetățenii români nu au putut să reziste mirajului occidentului, de care au fost privați în perioada comunistă. Mai mult, reaua-voință și incompetența politicienilor au cauzat pierderea de nenumărate locuri de muncă prin distrugerea multor companii, determinând populația educată și specializată pe banii statului român să emigreze în căutarea unor oportunități de muncă.
Tot la capitolul incompetența putem trece și decizia politicienilor de a elimina școlile profesionale pentru meseriile tradiționale (sudor, strungar, lăcătuș, frezor etc.) necesare în sectorul industrial și nu numai, căci încă mai există industrie prelucrătoare în România chiar dacă unii îi puseseră cruce prin distrugerea marilor fabrici și uzine. Cei care au scos din programa școlară educația și formarea profesională fără a analiza în mod corect piața muncii fie au vrut să-i facă pe toți tinerii oameni cu facultate, fie au considerat că România are nevoie doar de bancheri, informaticieni, vânzători în supermarketuri sau alte specializări similare.
La cele menționate anterior putem adăuga și schimbările demografice reprezentate de îmbătrânirea populației într-un procent considerabil și scăderea natalității determinată mai ales de măsurile ridicole ale guvernanților actuali. În statele cu lideri patrioți sunt instituite nenumărate și variate programe de susținere a tinerelor familii pentru a avea cât mai mulți copii pe când în România asistăm la tot felul de acte menite să descurajeze natalitatea, Posibil ca cei care dețin controlul statului roman să dorească înlocuirea populației române cu migranți asiatici mai docili, mai ascultători, care să nu deranjeze elita politică.
Impactul deficitului de forță de muncă are repercursiuni semnificative în economia românească, inclusiv în încetinirea creșterii economice, în creșterea costurilor salariale, în creșterea costurilor de producție și în dificultăți pentru anumite companii de a-și desfășura activitățile la capacitate maximă. Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât analizăm proiecțiile din România care nu sunt pozitive pentru viitorul forței de muncă de care foarte multe companii românești încă depind.
Pentru a găsi o explicație pertinentă la anomaliile de pe piața forței de muncă din România am solicitat un punct de vedere doamnei deputat Cristina Emanuela Dascălu, profesor universitar cu o vastă experiență în domeniul educației. Doamna deputat mi-a confirmat că discuțiile dintre specialiștii din mediul academic și mediul de afaceri au loc în permanență, dar fără implicarea factorilor decizionali de la nivel guvernamental nu este de ajuns pentru găsi soluții viabile de rezolvare a lipsei celei mai importante resurse a economiei – oamenii specializați.
Distinsa doamna a subliniat, de asemeni, faptul că în anumite domenii, cum ar fi IT-ul și zona de tehnologie avansată sunt formați anual mii de specialiști, însă pentru alte sectoare economice educația și formarea profesională din România nu sunt suficient de adaptate la nevoile pieței de muncă, ceea ce duce la un deficit de lucrători cu competențele necesare.
Este de remarcat faptul că există totuși politicieni, precum doamna deputat Dascălu, care evidențiază cât se poate de clar că nu a existat și încă nu există o colaborare interactivă și eficientă între Ministerul Educației, Ministerul Muncii, universități și mediul de afaceri. Acum mai mult ca niciodată este nevoie de un guvern competent care să elaboreze măsuri cu rol determinant în rezolvarea acestei probleme existențiale pentru economia românească.
Cred că abordarea deficitului de forță de muncă necesită o analiză cuprinzătoare și coordonată între diferitele părți interesate, inclusiv guvern, instituții de învățământ, sectorul privat și organizații profesionale. Doar prin ajungerea la un acord între toți factorii de decizie și beneficiari se vor putea găsi soluții pentru rezolvarea acestei probleme grave.
Totodată, nu trebuie ignorate semnalele venite de la instituțiile internaționale care previzionează că până în 2050 peste 2,7 milioane de muncitori vor părăsi piața forței de muncă din România, iar acest număr adăugat la deficitul actual ne pune în față o situație sumbră a economiei românești în viitorul apropiat. Care sunt măsurile de prevenție pe care le au în vedere actualii diriguitori?
Surse:
https://business24.ro/piata-muncii/statistici-demografie-populatia-apta-de-munca-2050-1625034