Ultimul deceniu a surprins lumea discutând aprins despre schimbările climatice și s-a ajuns la concluzia că marele provocator este combustibilul fosil. Astfel, de la cel mai înalt nivel, al liderilor mondiali, până la cetățeanul de rând s-a demarat cu aplomb lupta pentru stoparea utilizării combustibililor “murdari” , acțiune ce ar putea fi numită cu lejeritate “cruciada verde”.
Problema cea mai mare nu ar fi dorința implementării cu celeritate a unor surse de energie alternativă, ci faptul că cei cu putere de decizie au început să adopte tot felul de măsuri unele rezonabile, altele mai negândite, fără a lua în calcul, însă, înlocuirea graduală a surselor tradiționale de producere a energiei. Efectele deciziilor hazardate nu au întârziat să apară și astăzi asistăm bulversați la prăbușirea unor economii socotite până mai ieri motoare ale dezvoltării mondiale.
România cu ai săi lideri supuși, cum nu sunt alții în Uniunea Europeană, a intrat în sarabanda energiei regenerabile fără să ia în considerare că măsurile neadecvate pot pune în pericol siguranța națională prin afectarea în mod inconștient a sectorului energetic. S-a început închiderea surselor de energie tradițională fără să se pună în loc alte surse într-o proporție egală cu cea eliminată. Aceste lucruri executate voit sau nevoit au pus sub mare presiune economia românească și așa schilodită de deciziile liderilor naționali din ultimele decenii.
În timp ce statul român și majoritatea membrilor Uniunii implementează directive, legi, normative, care mai de care mai ambigue și mai dăunătoare pentru sectorul energetic, ce afectează considerabil economiile naționale și nivelul de trai al cetățenilor europeni, în alte zone ale lumii au loc evenimente surprinzătoare. Să fie oare țările Uniunii Europene cele mai poluante de pe mapamond? Sunt oare gazele naturale și produsele petroliere din România și din celelalte state UE mai nocive decât ale altor țări de pe glob?
Bineînțeles că acestea sunt doar întrebări retorice, însă dacă studiem ce se întâmplă în alte părți ale lumii devin foarte pertinente. Spun acest lucru fiindcă în timp ce în România și în alte state UE se dau lupte crâncene pentru acapararea puterii statale, Rusia și China tocmai au reconsolidat contractul astronomic pentru tranzacționarea de produse petroliere semnat acum câțiva ani. Prin acest contract cea mai mare companie petrolieră din Rusia, Rosneft, s-a obligat să furnizeze pe o perioadă de 25 de ani petrol și produse petroliere în valoare de peste 250 miliarde de dolari. Totodată, nu trebuie uitat nici faptul că Gazprom are încheiat de câțiva ani un super contract cu Compania Națională de Petrol din China pentru livrarea de gaze naturale în valoare de aproximativ 400 miliarde de dolari pe o perioadă de 30 de ani.
Toate acestea te fac să întrebi, care ar fi motivele reale pentru care liderii români și europeni au decis să decimeze sursele tradiționale de energie din Europa și să împingă economiile europene spre marginea prăpastiei. Cu ce diferă combustibilii fosili din țările Uniunii de cei din Rusia?
Din păcate pentru noi și din fericire pentru alții, toate aceste mișcări economice nu se opresc doar la teritoriul Federației Ruse. Recent companiile petroliere chineze și ruse au demarat negocieri pentru cumpărarea unei mari părți din activele petroliere din Irak de la companiile occidentale dornice să treacă cât mai repede pe energie alternativă. Astfel, cea mai mare tranzacție comercială din Orientul Mijlociu va avea ca părți compania japoneză Inpex și Lukoil. Compania rusă va prelua aproximativ 40% din participația la exploatarea celui mai bogat câmp petrolier de pe teritoriul irakian.
Spre surprinderea specialiștilor din domeniul petrolier și compania americană ExxonMobil a abandonat exploatările din Irak, vânzând activele sale companiei chineze PetroChina. Uimirea nu constă neapărat în faptul că Statele Unite și aliații săi au lăsat acest petrol pe mâna alianței ruso-chineze, ci că au renunțat la rezerve petroliere estimate la peste 20 miliarde de barili, mai precis la 15% din producția totală de petrol irakian în acestă perioadă în care orice sursă de energie este esențială evitării colapsului economic.
Și petrolul iranian ieftin și de calitate bună a luat drumul Chinei, iar împreună cu achizițiile din Rusia și Venezuela, au ajutat statul chinez să economisească aproximativ 10 miliarde de dolari doar în primele nouă luni ale anului trecut. Toate acestea acorduri și tranzacții sunt considerate de guvernul chinez un triumf al politici sale externe în implementarea strategiei sale de creștere a surselor de energiei, ceea ce au afectat puternic interesele geopolitice ale S.U.A.
Indiferent cât s-ar strădui Statele Unite și aliații săi europeni să implementeze repede mai multe surse de energie alternativă, unele țări au nevoie de subvenții uriașe pentru înlocuirea energiei tradiționale. Mai mult, problemele financiare cauzate de avalanșa de crize fac aproape imposibilă renunțarea de către marile companii la echipamentele și infrastructura actuală, ceea ce va constrânge economia mondială să graviteze în jurul dependenței de petrol și gaze naturale și în următorul deceniu.
În consecință, crearea unei noi confederații energetice conduse de Rusia și China ar putea atrage țări din America de Sud, Asia și Africa ca parteneri energetici, deschizând în acest mod calea pentru utilizarea monedei naționale chineze în tranzacțiile comerciale cu petrol și gaze naturale. Această nouă situație ar putea da câștig de cauza yuan-ului în fața dolarului în operațiunile financiare internaționale, ceea ce ar avantaja lupta alianței ruso-chineze pentru detronarea dolarului din poziția de standard monetar global. Este interesant de urmărit cum va afecta această dinamică mondială economia românească ciuruită de invențiile strategice din ultimele decenii?
Surse:
https://www.yahoo.com/news/gazprom-china-russia-sign-30-100036038.html?fr=sycsrp_catchall
https://english.www.gov.cn/news/202407/25/content_WS66a1867ac6d0868f4e8e96cd.html