Acum câteva săptămâni, în diverse zone ale lumii, au început negocierile între Statele Unite și Rusia pe tema conflictului militar de pe teritoriul Ucrainei. Ca parte din strategia de negociere și pentru detensionarea discuțiilor, înalții oficiali americani au oferit demnitarilor ruși întâietate în prezentarea argumentelor ce au stat la declanșarea acțiunilor militare din Europa.
Profitând de poziția oferită la masa negocierilor, oficialii Federației Ruse, cunoscuți drept abili diplomați, au început să utilizeze diverse tertipuri pentru convingerea S.U.A. să reducă implicarea alianței nord-atlantice în Europa la nivelurile de dinainte de 2007. Negociatorii ruși și-au bazat aceste cerințe pe faptul că o astfel de repoziționare ar corecta anumite încălcări ale înțelegerilor din trecut și totodată, ar îndepărta din elementele ce pun presiune pe securitatea granițelor ruse.
Bineînțeles că doar cine nu cunoaște îndeajuns diplomația modernă rusă poate pica în capcana unor astfel de argumente. Arsenalul diplomatic rus este foarte bogat în instrumente menite să inducă în eroare diplomați cu experiență darămite negociatori ce fac cunoștință pentru prima dată cu aparatul de propagandă rus.
Pe de altă parte, necunoscând pe mulți dintre cei care compun actuala administrație americană, oficialii ruși pariază pe faptul că americanii ar fi naivi, și din dorința de a realiza cât mai repede obiectivele promise în campania electorală de președintele Trump, vor înghiți toate poveștile pe ei le prezintă în cadrul discuțiilor bileterale. Spre binele tuturor, să sperăm că demnitarii Federației Ruse sunt într-o mare eroare și proaspeții diriguitori ai politicii de securitate americane nu sunt atât de ușor de influențat.
În acest moment Statele Unite deține poziția de comandant suprem al forțelor aliate în cadrul NATO, ceea ce îi permite să conducă armatele aliate în timp de război. Cu toate acestea, actuala administrația americană ia în calcul retragerea S.U.A. din această poziție pe motiv că ar reduce substanțial costurile proprii.
Este bine de știut că renunțarea la poziția de comandant suprem al forțelor aliate ar însemna de fapt retragerea Statelor Unite din cadrul alianței nord-atlantice, deoarece legislația americană nu permite sub nici o formă ca forțele sale militare să fie plasate sub comandă străină. Mulți se întreabă dacă într-adevăr oficialii americani vor transpune în fapte declarațiile cu privire renunțarea la poziția de lider al alianței.
În cercurile diplomatice internaționale sunt vehiculate diverse întrebări cu privire la declarațiile americanilor. Să fie oare o înțelegere greșită de către puțin experimentata administrație americană a puterii pe care o deține poziția de lider suprem al alianței? Să fi picat actualul președinte american în capcana propagandei ruse? Posibil ca nici una din cele două variante să nu fie plauzibilă.
În cazul în care Statele Unite ar transpune în fapte declarațiile sale și ar părăsi poziția de conducător al NATO, atunci proiecția puterii S.U.A. în Europa ar fi paralizată, iar Federația Rusă și-ar vedea realizat visul de decenii, și anume, acela de a-și putea extinde nestingherită sfera de influență cât mai adânc în Europa. Mai mult, supremația militară americană ar putea fi contestată în multe zone de pe glob.
Să sperăm că ieșirile publice ale înalților oficiali americani, inclusiv ale președintelui Trump, sunt doar componente ale strategiei de negociere pe care Statelor Unite le folosesc pentru determinarea fiecărui membru al alianței să contribuie într-un mod cât mai echitabil la bugetul NATO. Este interesant de urmărit dacă liderii Uniunii Europene au înțeles mesajul tranșant venit de peste ocean sau vor cădea victimele propriei aroganțe!!!
Surse:
https://www.economist.com/europe/2025/02/18/how-vladimir-putin-plans-to-play-donald-trump
https://www.politico.eu/article/eu-europe-path-global-influence-us-russia-ukraine-military-aid/