După căderea cortinei de fier piața românească a fost asaltată de marile rețele de magazine occidentale. Aceste hipermarketuri au influențat semnificativ comerțul practicat pe teritoriul României, totodată determinând schimbări majore în industria alimentară, în comportamentul consumatorilor, și nu ultimul rând în modul în care cetățenii români făceau cumpărături.
În pofida beneficiilor aduse economiei românești, aceste conglomerate comerciale au avut un puternic impact asupra micilor comercianți și producătorilor locali, precum și asupra mediului și a comunităților locale. Dacă pentru unii apariția marilor magazine occidentale a reprezentat creșterea gradului de civilizație, prosperitate, bunăstare, au fost destule voci care au criticat intrarea și extinderea acestor entități pe teritoriul României.
Criticii au argumentat că aceste hipermaketuri au însemnat mai puțini bani în economia locală, deoarece fiind afaceri străine banii colectați de la populație au fost expediați în țările de proveniență ale marilor companii. Mai mult, angajații au fost remunerați cu salarii foarte mici comparativ cu salariile lucrătorilor din țările de baștină, iar producătorii locali au pătruns cu foarte mare greutate în aceste lanțuri de magazine pentru a-și vinde marfă, și atunci când reușeau, li se impuneau taxe de raft foarte mari și erau forțați să practice prețuri mici pentru ca magazinul să aibă posibilitatea să aplice adaosuri substanțiale.
Acest tip de colaborare a fost pentru producătorii români doar o sursă de supraviețuire, căci despre investiții nici nu se putea discuta. Astfel pe teritoriul României hipermarketurile au început să facă profituri foarte mari pe spinarea consumatorului și producătorului român. În plus, lipsa investițiilor a scăzut competitivitatea producătorului autohton, ceea ce a facilitat eliminarea multor produse românești din marile magazine.
Chiar dacă legislația privind hipermarketurile a fost elaborată pentru a fi aplicată la unison în toate țările membre ale Uniunii Europene, la o simplă analiză se poate observa că România a avut un “tratament special”, susținut în mare parte, din motive doar de ele știute, de autoritățile românești. Cu toate că autoritățile naționale de reglementare și organismele de supraveghere sunt responsabile de asigurarea conformității directivelor europene la nivel național, în România putem spune că aplicarea și implementarea a fost în mare măsură diferită față de celelalte state din UE dându-ți uneori impresia că hipermarketurile din România dictează modul în care se aplica reglementarile UE sau că legile sunt elaborate de către avocații hipermarketurilor.
Acum când economia națională este într-o zonă de turbulențe accentuate, iar marile profituri s-au cam dus pe “apa sâmbetei”, mărețele vedete din sectorul hipermarketurilor părăsesc fără nici o remușcare piața pe care au stors-o în ultimele trei decenii, căci nu mai oferă profitabilitatea de altă dată. Poate această situație va înlesni o revitalizarea a producătorilor români, care au rezistat vremurilor, concomitent cu apariția în acest domeniu de activitate a unor noi jucători autohtoni, ceea ce poate fi benefic pentru piața românească din multe puncte de vedere.
Surse:
https://termene.ro/articole/marile-retele-de-retail-topul-celor-mai-mari-importatori-din-romania
www.economica.net/cine-a-rezistat-invaziei-marilor-lanturi-de-supermarketuri_49343.html