Lumea trăiește vremuri tulburi, iar societatea, ce altă dată se bucura de liniște și prosperitate, este acum zdruncinată de conflicte militare din ce în ce mai numeroase și de crize în cascadă. Chiar și în astfel de condiții unii continuă să se îmbogățească în timp ce marea majoritate este în pragul disperării. O contribuția majoră la aceste stări o au conducătorii națiunilor, care par să nu mai aibă contact cu realitatea, iar prin deciziile lor mai mult sau mai puțin voite dezechilibrează economiile naționale și afectează bunăstarea cetățenilor.
Dacă aruncăm o privire peste ultimele cifrele oficiale ale BNR constatăm că cei care au condus destinele statului român în ultimii 35 de ani au reușit să ducă în derizoriu sacrificiile făcute de populație până în 1990 crescând datoria externă de la zero la aproximativ 169 miliarde de euro la finele anului 2023. Cei mai mari creditori ai României sunt organismele internaționale Comisia Europeană, BERD, BEI și FMI, care acoperă peste 13% din împrumuturile acordate, urmate de investitorii externi, între care cei mai mulți sunt localizați în S.U.A. și dețin aproape 12%, secondați de cei din Țările de Jos și Germania cu câte 10%.
Ceea ce se întâmplă în România nu este altceva decât o imagine la scară mai mică a situației economice la nivel mondial. Potrivit statisticilor internaționale, la sfârșitul anului trecut datoria globală a ajuns la imensa sumă de 313.000 miliarde de dolari. Această datorie globală este cea mai mare problemă a umanității despre care nu vorbește nimeni și reprezintă cauza principală a sărăciei. Cine va plăti această datorie?
Toate trusturile mari de presă inundă spațiul public cu știri bombastice despre oamenii care mor de foame și despre copiii care suferă de malnutriție în țările în curs de dezvoltare sau subdezvoltate. Totodată, subliniază pătimaș că există multe locuri pe glob unde nu există apă potabilă curată și condiții de trai igienice motivând că sunt cauzate în principal de lipsa de finanțare, dar omit se prezinte faptul că aceleași țări cu probleme majore în ceea ce privește condițiile de trai plătesc miliarde de dolari creditorilor lor.
Cea mai mare parte a împrumuturilor internaționale este în dolari, astfel încât țările îndatorate trebuie să își vândă produsele și resursele naturale la prețuri ieftine pentru a obține valuta străină de care au nevoie cu disperare. Datoria externă este foarte dăunătoare, mai ales pentru țările în curs de dezvoltare, deoarece balanța de plăți se prăbușește atunci când acestea rambursează această datorie sau dobânzile aferente.
Împrumuturile pentru supraviețuire sunt acordate cu condiții și termene duse uneori în zona ridicolului, dar acceptate fără crâcnire de diriguitori. Astfel creditorii externi ajung să dicteze politicile țării împrumutate, ceea ce o fac să devină mai dependentă de ajutorul extern. Exemple relevante sunt creșterea tarifelor la energie și a impozitelor, măsuri pe care administrația română obedientă le implementează pe repede inainte fără să țină cont că în acest mod sufocă companiile autohtone și reduc puterea de cumpărare a cetățenilor. Instituțiile care au fost concepute pentru a eradica sărăcia globală și pentru a proteja țările de astfel de împrumuturi prădătoare agravează, de fapt, aceste probleme.
Chiar dacă România nu datorează mai mult de 5 miliarde de dolari FMI-ului, această organizație impune cele mai multe măsuri și condiții guvernului român, deoarece toți ceilalți creditori îi urmează instrucțiunile. FMI și Banca Mondială au fost create ca instituții de asistență socială și s-au descurcat foarte bine în reconstrucția economiilor europene postbelice, dar după aceea au devenit instrumente de control ale puterii.
Tehnic vorbind, ceea ce FMI dorește ca un guvern să facă, în principiu nu este greșit, adică creșterea veniturilor și reducerea cheltuielilor, dar modul în care solicită să se atingă acest obiectiv este partea odioasă. Creșterea tarifelor la energie, reducerea cheltuielilor publice și eliminarea subvențiilor esențiale vor afecta populația cea mai vulnerabilă din punct de vedere economic. Paradoxal, chiar dacă este unul din cei mai mari producători ai Europei, România are o datorie impresionantă în sectorul energetic.
Împrumuturile reprezintă o parte esențială pentru buna funcționare a oricărei economii, însă nu fără un control eficient, care să protejeze interesele populației. Atunci când creditarea se bazează pe profit și pierdere, împrumuturile inutile și excesive sunt descurajate, iar asistența financiară este acordată numai când este cu adevărat necesară.
Guvernele lacome și incompetente nu ar trebui să aibă posibilitatea de a absorbi economiile populației prin tot felul de inginerii fiscale, care mai de care mai laborioase și mai diabolice. Marilor corporații li se oferă împrumuturi uriașe cu dobânzi simbolice, iar unui tânăr dornic să învețe și să se dezvolte profesional îi vor trebui zeci de ani de muncă pentru a-și plăti împrumutul utilizat pentru asigurarea subzistenței în anii de facultate.
Prin urmare este recomandat a se evita împrumuturile cât mai mult posibil. Populația trebuie să înțeleagă care sunt adevăratele sale nevoi și să nu pice în capcana în care este atrasă de un marketing inteligent. Adevărata bogăție a omului este timpul pe care îl are la dispoziție și nu lucrurile materiale după care aleargă în permanență, iar pentru a le obține uneori se transformă în sclavul propriilor slăbiciuni. Se merită să alergăm în permanență după bogăție materială?
Surse:
https://www.bnr.ro/Datoria-externa–BPM6-11333-Mobile.aspx
https://www.reuters.com/business/global-debt-hits-new-record-high-313-trillion-iif-2024-02-21/
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=COM%3A2024%3A136%3AFIN&qid=1711266005450