După ieșirea zgomotoasă a Marii Britanii din Uniunea Europeană, cei dornici de senzațional au început să emită tot felul de ipoteze referitoare la următoarea putere economică europeană, ce ar putea părăsi marea familie, mutare menită să provoace sfârșitul acestei organizări și revenirea la structurile naționale anterioare. Luându-se după nenumăratele proteste ale jachetelor galbene, unii socoteau Franța un candidat serios să urmeze insularii, alții pariau pe Germania, bazându-se pe faptul că la conducerea țării s-ar afla cel mai slab cancelar din istoria modernă a statului german.
Indiferent de dorințe și simpatii, nici una din cele două superputeri nu ar lua în calcul o asemenea mutare radicală decât în cazul în care datele economice și proteste masive ale populației ar determina-o să efectueze astfel de demersuri. Deocamdată, în ciuda multiplelor disensiuni, Franța nu ar avea încă motive să întreprindă astfel de mișcări geopolitice, mai ales că se luptă de ceva timp să preia șefia informală a Uniunii.
În contradicție, situația Germaniei nu este chiar așa de liniștitoare precum cea franceză. Potrivit statisticilor europene, puternica economie germană pare să fi redus motoarele în așa fel încât în al patrulea trimestru al anului trecut a înregistrat o creștere negativă de 0,3% din produsul intern brut. Studiile economice subliniază că această scădere s-ar datora în primul rând creșterii prețurilor la energie coroborată cu reducerea producției industriale din cauza cererii scăzute pe plan european, cu diminuarea consumului intern la cote alarmante și cu pierderea competitivității față de alte state de pe glob. Toate acestea au condus la o reducere severă de 1,2% a exporturilor în 2023.
Aceste date sunt susținute și de o analiza a Institutului German pentru Cercetare Economică, care prezintă drept principală cauză a situației economice critice războiul din Ucraina, ce a provocat întreruperea totală a alimentării cu gaz rusesc ieftin și foarte benefic economiei germane. Renunțarea la produsele rusești au costat statul german aproximativ o sută de miliarde de euro, adică echivalentul a 2,5% din produsul intern brut. Analiza institutului se încheie cu o previziune foarte sumbră, mai precis, este de așteptat o creștere a ratei șomajului și intrare economiei germane în recesiune, la care este posibil să se adauge și o inflație agresivă.
Aflarea unor astfel de vești despre una din cele mai puternice puteri economice și mondiale sunt oarecum surprinzătoare dacă ținem cont că în ultimii cinci ani situațiile financiare germane au prezentat excedente economice succesive. Bineînțeles că aceste excedente nu ar fi fost posibile fără implementarea de către Banca Europeană Centrală (BEC) a unor dobânzi zero sau negative, ce au înlesnit plăti ale datoriei publice cu mai puțini bani. Astfel, statul german a fost în măsură să acumuleze rezervă monetară, care i-a permis să diminueze efectele crizei sanitare prin măsuri sociale și economice, ce au avut capabilitatea de a relansa economia.
Însă ajutorul oferit de BEC nu a putut ține la nesfârșit, iar finalul anului trecut a fost însoțit de o creștere a dobânzii la 4,5%. Aceasta nouă dobândă pusă în combinație cu o inflație galopantă de 5,9% au produs ajustări fiscale, stagnare a salariilor reale și reduceri semnificative ale subvențiilor în agricultură. Toate aceste măsuri de austeritate au provocat profunde nemulțumiri atât în rândul asociațiilor agricole, cât și a unor organizații sindicale germane afectate financiar de politica economică a guvernului german.
Peste toate acestea se mai adaugă și politica privind imigrația, care a început să deranjeze o mare parte a populației germane încă de când la conducerea Germaniei se afla cancelarul Merkel. Elemente ale acestei politici deranjante au fost menționate în diverse momente de către publicația Forbes, care încerca să explice că guvernele țărilor nordice, precum Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, se străduiau să implementeze măsuri menite să acopere atât rata scăzută de natalitate, cât și cererea internă a forței de muncă puternic diminuată.
Cât timp nivelul de trai a fost la un nivel ridicat, iar valurile de imigranți s-au integrat în societate, populația germană a avut o atitudine tolerantă. Situația s-a schimbat din momentul începerii crizelor din ultimii ani, care au contribuit la scăderea bunăstării și la diverse lipsuri cu care cetățeanul german nu s-a mai confruntat din perioada războaielor mondiale.
Condițiile dificile, la care este expusă o parte a populației Germaniei, se regăsesc descrise și într-un raport recent al Comisiei Europene. care precizează că peste 7 milioane de cetățeni germani lucrează în sectoare economice cu locuri de muncă, ce generează venituri mici, iar aproximativ 17% din populația țării se află în prag de sărăcie.
Dacă la toate aceste probleme mai este adăugata și rata foarte ridicată a imigranților din Germania, nu mai este de mirare că se acutizează convingerile xenofobe pe tot cuprinsul țării, dar mai ales în rândul germanilor din est. Această nemulțumire generală în creștere a luat naștere pe fondul reducerii numărului locurilor de muncă, ce a creat o concurență agresivă pentru câștigarea unui venit decent, dar și datorită transformării oazelor de liniște de altă dată din suburbiile marilor orașe în zone mizere și gălăgioase din cauza supraaglomerării cu imigranți.
În consecință, posibilitatea desprinderii marii Germanii de Uniunea Europeană devine din ce în ce mai plauzibilă, mai ales în condițiile în care partidele de extremă dreaptă germane câștigă din ce în ce mai mult suport din partea populației și se așteptă la câștiguri răsunătoare la alegerile din 2025.
Având în vedere și faptul că naționalismul dus, uneori la extrem, face parte din fibra națiunii germane, nu mai este o surpriză pentru nimeni că din ce în ce mai mulți cetățeni germani i-au în calcul susținerea unui partid politic, care ar putea scoate Germania din Uniune și ar pune interesele și bunăstarea cetățenilor germani înaintea ajutorării imigranților veniți din toate colțurile lumii. Problema este cu atât mai îngrijorătoare cu cât se observă că partidul de extremă dreaptă (AfD) cu cel mai mare succes are membri din toate păturile sociale, dar mai ales din rândul oamenilor de afaceri și mediului academic. Dacă Germania va călca pe urmele Marii Britanii, acest lucru va însemna începutul desființării Uniunii Europene. Va fi sau nu va fi?
Surse:
https://economy-finance.ec.europa.eu/publications/2023-country-report-germany_en
https://www.euronews.com/2023/01/31/germany-economy-gdp
https://www.dw.com/en/germanys-economy-shrank-by-03-in-2023-latest-data-shows/a-67981023