De-a lungul timpului, campaniile electorale din România au avut diverse tematici de dezbateri, iar prin soluțiile enunțate partidele au atras sau nu votanții de partea lor. Nici această nouă campaniei nu face excepție de la regulă și observăm că cele mai dezbătute subiecte sunt pensiile și fiscalitatea. Pe marginea acestora, partidele și-au creat strategiile și mesajele de campanie, unii susținând că pensiile au fost îmbunătățite și taxele vor rămâne neschimbate și după alegeri, alții că pensionarii au fost umiliți și administrația centrală pregătește creșteri de taxe și impozite.
Dacă în cazul pensiilor există o lege, care ca și altele înainte, poate suferi modificări în funcție de situația economică a țării, fiscalitatea este o tematică mai complexă, care depinde de gradul de presiune pus pe decidenți atât de factorii externi, cât și de cei interni. După câte se pare presiunea venită de la creditorii externi, în speță de la FMI, pare să câștige mai mult teren decât ceilalți factori. Dacă ar avea și România o echipă de diplomați experimentați și abili în negocieri internaționale poate situația statului român nu ar fi chiar așa de critică.
Potrivit documentelor oficiale, Fondul Monetar Internațional a fost constituit pentru a lucra la stabilizarea și stimularea economiilor țărilor sale membre prin asistență financiară, precum și prin alte activități, cum ar fi colectarea și analiza statisticilor economice și supravegherea economiilor membrilor săi. Colaborarea cu țările dezvoltate este deosebită de cea cu statele emergente, pentru care a fost elaborată și pusă în aplicare o politică menită să reducă frecvența crizelor, în special în țările cu venituri medii, care sunt vulnerabile la ieșirile masive de capital așa cum este și cazul României.
Modalitatea de lucru a Fondului cu statele emergente depinde foarte mult de puterea de negociere a părților. Dacă emisarii FMI întâlnesc guvernanți de slabă factură, mereu dispuși la poziția ghiocelului, atunci este de la sine de înțeles că vor încerca să obțină beneficii cât se poate de multe și mari. Lipsa de combativitate și incompetența factorilor de decizie poate avea efecte usturătoare pentru populație, iar dacă se adeveresc zvonurile cu privire la măsurile drastice, care se pregătesc României pentru perioada de după alegeri, atunci este clar în ce “ape se scaldă” diriguitorii români.
În pofida ‘agresivității’ creditorului internațional, problema statului român nu o reprezintă Fondul, ci inabilitatea administrației române de a găsi și alte surse externe de finanțare mai blânde cu economia românească suferindă. Aducerea la masa negocierilor și a altor creditori ar putea determina emisarii FMI să se gândească și la bunăstarea națiunii române, atunci când stabilesc criteriile pentru împrumuturile acordate.
De-a lungul timpului ofertele pentru finanțări ale marilor proiecte românești au venit din multe direcții, însă au fost respinse de către guvernanții români pe motiv că ar fi în conflict cu statutul de membru UE sau că ar deranja parteneriatele strategice. Nu cred ca aceste motive au fost serioase, ci mai degrabă niște gogomănii ale unor oameni slabi și slugarnici. Cum pot fi considerate motivele enunțate credibile atât timp cât alți membri ai blocului european sau unii parteneri strategici apelează la cele mai bune soluții financiare indiferent de unde vin?
Cel mai relevant exemplu îl reprezintă Statele Unite, care utilizează din plin resurse financiare chinezești și nu numai. Mai mult, în ultimii doi ani liderii francezi și germani au bătut, cu o frecvență fără precedent, drumurile către China pentru a-și întări relațiile de colaborare imperios necesare revigorării economiilor lor aflate sub presiunea colapsului. Ce îi reține pe conducătorii nației române să ia exemplul partenerilor strategici sau al altor membri UE? Să fie oare frică, să fie incompetență, să fie interese personale sau toate acestea la un loc?
Această ultimă întrebare nu are nevoie de un răspuns din partea nimănui, iar pentru a preveni retrăirea nebuniei economice din anii 2008-2011, este imperios necesar ca cetățenii români să fie foarte atenți atunci când își exercită dreptul constituțional și își desemnează reprezentanții în conducerea țării, căci ei sunt cei care pot salva sau îngropa nația română. Alegerile din acest an sunt cruciale căci lumea este în prag de schimbare, iar România are nevoie de cei mai capabili lideri.
Este vital pentru această națiune să aibă în frunte oameni competenți, cu vastă experiență în diplomație și cu o viziune clară asupra direcției statului român în noul joc politic mondial. Mai mult, este nevoie de decidenți de calibru, care să fie capabili să se înțeleagă cu partenerii externi, dar mai ales să aibă prestanță și să fie respectați atunci când participă la reuniuni la nivel înalt. Uneori cele mai fructuoase negocieri se întâmplă în spatele ușilor închise, unde translatorii nu au acces, iar pentru a obține rezultate deosebite sunt necesare anumite calități. Câți dintre doritorii la obținerea dregătoriilor înalte posedă astfel de calități?
Surse:
https://www.bbc.com/news/business-50069765
https://www.cfr.org/backgrounder/what-imf
https://romania.europalibera.org/a/batalie-cotroceni-online/33088553.html
https://www.thebalancemoney.com/u-s-debt-to-china-how-much-does-it-own-3306355
https://www.reuters.com/world/frances-macron-set-press-visiting-xi-trade-ukraine-2024-05-05/https://apnews.com/article/china-scholz-germany-trade-ukraine-530ff1878a57969984bdbe1eb8b28bd7