În ultimii ani liderii occidentali au impus o politica agresivă de protejare a mediului, care începe, însă, să afecteze din ce în ce mai mult economia Uniunii Europene și, în special, economiile țărilor emergente precum România și Bulgaria. Dacă intențiile diriguitorilor de la Bruxelles pot fi considerate oarecum bune, nu același lucru se poate spune și de modul în care se aplică măsurile climatice. Ele pun în situații dificile atât populația, cât și companiile europene prin simplu fapt că s-a renunțat la o parte parte din sursele tradiționale de energie fără a se pune în loc o cantitate de surse regenerabile egală cu cea la care s-a renunțat.
Măsurile de stopare a utilizării combustibililor nu numai că au provocat sincope mari în sistemele energetice și creșteri exorbitante ale prețului energiei, dar au condus și la disponibilizarea multor lucrători angrenați în acest domeniu. Un exemplu elocvent îl reprezintă concedierile masive a minerilor din România și nu numai. Toate acestea s-au întâmplat datorită lipsei unui plan strategic de implementare a noilor direcții din sistemul energetic.
Pentru a crea un teren propice dezvoltării nu este de ajuns doar să elimini ceva considerat nociv, ci să și propui în loc soluții viabile. Mai mult, noile direcții implementate fără un plan bine pus la punct pot crea probleme sociale majore chiar din momentul în care resursa umană disponibilizată rămâne fără mijloace de subzistență.
Mai mult ca sigur că în etapele de elaborare a noii strategii de protejare a mediului înconjurător se știa de renunțarea la exploatările miniere de cărbune și utilizarea de noi materii prime pentru producerea energiei. Cu toate acestea nu s-au luat măsuri ca lucrătorii din sectorul carbonifer să fie instruiți în activități de extracție ale noilor resurse subterane. De ce nu s-a creat un program de recalificare a specialiștilor concediați, mai ales că în viitorul apropiat se preconizează să crească activitatea în domeniul mineritul mineralelor critice, cum ar fi litiu?
Potrivit specialiștilor din domeniul energiei, aceste materii prime vor fi primordiale pentru generarea de energie, construirea de rețele electrice, stocarea energiei și transporturi. Prin urmare este foarte important ca țările ce dețin astfel de resurse să creeze programe de pregătire și reconversie a muncitorilor cu experiență. O astfel de strategie pe piața muncii ar ajuta pe de o parte la evitarea unor crize sociale grave, iar pe de altă parte ar bloca apariția unui alt factor de stres financiar pentru administrațiile centrale.
În plus, țările cu rezerve importante de astfel de materii prime, prin exploatare specializată, ar putea deveni parteneri esențiali ai celor doi giganți mondiali, China și Statele Unite, care se vor confrunta peste tot în lume pentru a accesa resursele naturale limitate, esențiale pentru tranziția la la energia verde. S-ar părea că viitorul economiei mondiale va depinde în mare măsură de astfel de bogății. Este România conectată la o astfel de realitate?
În ultima perioadă atât surse oficiale, cât și neoficiale au transmis pe diverse canale de comunicare informații că din Africa până în Marea Chinei de Sud, statele dezvoltate sunt într-o continuă căutare de noi și profitabile întreprinderi energetice. Spre exemplu, în Oceanul Pacific, zonă ce se întinde pe aproape o treime din suprafața Pământului, vânătoarea de noduli polimetalici a creat mari oportunități pentru guvernele insulare, care au decis să-și deschidă apele teritoriale pentru excavare.
Această frenezie de explorare a adâncurilor marine pare însă a îngrijora oamenii de știință, deoarece are loc în absența unor regimuri de reglementare sau a unor zone de conservare, care să protejeze flora și fauna marină puțin cunoscute și de o valoare inestimabilă. Paradoxal partizanii politici ai protejării mediului înconjurător nu sunt interesați de a monitoriza aceste activități, ce pot cauza distrugeri ireversibile, însă au o mare preocupare să nu se mai emită dioxid de carbon, hrana naturală a pădurilor. Mai mult, impactul exploatării miniere în adâncuri asupra sănătății și mediului va fi larg răspândit, deoarece marea este un areal dinamic și interconectat.
În pofida tuturor semnalelor de alarmă trase de cunoscători, niciunul dintre acești mari artizani ai eliminării combustibililor fosili nu menționează că exploatarea noilor materii prime ne va costa cu mult peste așteptări atât geopolitic, cât și ecologic. Potrivit studiilor de specialitate, efectul cel mai devastator va fi simțit în mările și oceanele fragile ale lumii, inclusiv în Marea Chinei de Sud, zonă în care superputerile mondiale au confruntări acerbe pe toate planurile, iar prețul pe care umanitatea îl va plăti rămâne încă a fi descoperit. De ce este așa de greu de înțeles că dintotdeauna natura s-a reglat singură fără să fie nevoie de intervenția omului, care atunci când a intervenit mai mult a distrus decât a reparat? Ce ascunde oare toată această aversiune împotriva dioxidului de carbon?
Surse:
https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2022/html/ecb.sp221116~c1d5160785.en.html
https://pulitzercenter.org/projects/real-costs-green-energy
https://climate.mit.edu/posts/understanding-future-critical-raw-materials-energy-transition
https://www.bbc.com/news/world-asia-pacific-13748349
https://www.nature.com/articles/s43247-023-00823-4https://www.pewtrusts.org/en/research-and-analysis/articles/2022/03/02/the-deep-ocean-is-essential-for-life-on-earth-but-it-is-under-threat