Suntem în anul cu cele mai multe competiții electorale din ultimii 15 ani și conform tradiției acest an ar trebui să aducă un nivel de trai mai bun prin scăderea prețurilor pe piața, dar și prin facilități fiscale necesare creșterii puterii de cumpărare. Surprinzător toate aceste “metehne bune” din trecut au fost date uitării, iar românul se confruntă exact cu opusul lor.
O atentă studiere a pieței românești ne dezvăluie faptul că anul acesta prețurile la combustibil au fost într-o permanentă creștere, și mai nou au intrat în horă și utilitățile cu măririle lor. Aceste explozii tarifare forțează toate companiile de pe piață, indiferent de sectorul în care își desfășoară activitatea, să mărească la rândul lor prețurile la bunurile și serviciile comercializate pentru a putea rămâne profitabile, ceea ce arde puternic buzunarul românului.
Pentru a bloca nemulțumirea populației, factorii decizionali au aruncat pe piață creșterea salariului minim, care cică ar fi un demers benefic bunăstării cetățeanului. Din păcate această măsură nu este decât praf în ochiul alegătorului, căci singurul beneficiar al acestui demers este statul, care își crește baza de impozitare. Forțarea creșterii salariilor aduc deservicii atât cetățenilor, cât și companiilor, deoarece conduc la noi creșteri de prețuri ale produselor, la reducerea cererii de produse și servicii, la reduceri de investiții și nu în ultimul rând la eliminarea locurilor de muncă.
Pentru a fi benefice salariile trebuie să crească sustenabil în baza cererii și ofertei de forță de muncă și nu impuse de niște birocrați ce au pierdut contactul cu realitatea și care plimbă hârtii dintr-un birou în altul sau taie frunze la câini, depinde de locul în care staționează pentru câteva ore zilnic. Aceste personaje sunt atât de inutile și fac atât de mult rău economiei naționale pentru că nu știu ce înseamnă să creezi plus-valoare, iar singurul lucru pe care l-au produs în viața lor este dioxidul de carbon prin respirație.
Mai nou trebuie să ne așteptăm la un alt val de creșteri ale prețurilor datorat războiului comercial pornit de occident împotriva Chinei. Startul a fost dat de Statele Unite, care din lipsă de alte idei mai strălucite ale specialiștilor actualei administrații, încearcă măsuri disperate de blocare a ascensiunii statului chinez. Din spirit de echipă, Uniunea Europeană nu s-a lăsat mai prejos și a trecut la măsuri protecționiste pentru împiedicarea extinderii influenței chineze pe plan european chiar dacă nu demult liderii europeni considerau China un partener strategic.
Războiul comercial echivalează cu măsuri fiscale luate pe baza unor decizii politice ale aparatului guvernamental, mai precis cu impunerea unor taxe mari asupra importurilor de bunuri și servicii din alte țări, taxe care, în final, sunt plătite de consumatorii interni și de companiile locale. De exemplu, creșterea costurilor importurilor în Statele Unite prin taxe ridicate la import și prin represalii din partea altor țări împotriva exporturilor americane de bunuri și servicii vor afecta producția și ocuparea forței de muncă din cele mai eficiente industrii exportatoare naționale cum ar fi în producerea și exportul de produse tehnologice și servicii complementare.
La rândul ei conducerea de la Bruxelles a demarat o serie de creșteri ale tarifelor vamale începând cu importurile de plastic chinezesc și lucrându-se intens la pregătirea de măsuri împotriva turbinelor eoliene și a panourilor solare din China în pofida faptului că se dorește trecerea cât mai rapid la “energie verde”, dar nu se ține cont că prin astfel de măsuri se va încetini considerabil această tranziție. Marii politicieni comunitari au scăpat din vedere faptul că în Europa nu exista capacități mari de producție a elementelor sistemelor de energie regenerabilă, ceea ce determină prețuri mari la aceste produse. Creșterea taxelor la import vor face ca și produsele chinezești să ajungă la prețuri exagerat de mari ceea ce va afecta în primul rând obiectivul esențial al Uniunii – conversia de la energia tradițională la cea regenerabilă.
Statele Unite și Uniunea Europeană au susținut în repetate rânduri că aceste măsuri punitive au fost implementate deoarece statul chinez acordă în mod continuu subvenții guvernamentale, care permit producerea la costuri foarte mici a multor produse esențiale, ceea ce provoacă concurență neloială și dăunează companiilor și lucrătorilor din occident. Guvernul de la Beijing a respins cu fermitate acuzațiile menționând că procedează în același mod ca și americanii și europenii, ce acordă subvenții semnificative producătorilor de energie “verde”. Ideea este că, în ceea ce privește energia regenerabilă, China a început mult mai devreme decât restul lumii, și are un mare avans în domeniu, care coroborat cu politica economică foarte eficientă în cadrul acestui sector generează o competitivitate copleșitoare.
Drept urmare, impunerea unor tarife comerciale mai mari nu duc la creșterea producției, ci mai degrabă conduc la creșterea prețurilor pentru consumatori. Astfel, aceste noi tarife nu numai că au pus frână atingerii obiectivelor climatice mult-clamate în ultima perioadă de liderii occidentali, ba mai mult au determinat multiple riposte din partea Chinei.
Pentru început guvernul chinez a demarat o evaluare a importurilor de carne din Uniunea Europeană, iar dacă se vor aplica măsuri de creștere a taxelor de import cei mai afectați vor fi fermierii din Spania, Țările de Jos, Germania și Belgia. De asemenea, liderii chinezi au în vedere impunerea de tarife mai mari la importurile de mașini mari din U.E., ceea ce ar afecta în principal Germania și Slovacia. O treime din mașinile producătorilor germani sunt vândute în China, iar statisticile arată că Mercedes, BMW și Volkswagen produc și vând mai multe mașini în puternicul stat asiatic decât în Germania. Mai sunt luate în calcul pentru evaluări atente și importurile de aeronave, bunuri de lux și chiar băuturile alcoolice franceze.
În concluzie, ideea unui război comercial cu puternica economie chineză este foarte rea, iar momentul este cum nu se poate mai prost ales. În afară de pierderile financiare potențial mari din cauza pierderii exporturilor către China, țările occidentale își blochează singure accesul la bunuri esențiale ieftine de care sunt foarte dependente. Un exemplu elocvent îl reprezintă litiu, care este esențial pentru bateriile vehiculelor electrice, sau alte minerale care sunt foarte importante pentru producția de turbine eoliene, vehicule electrice și alte tehnologii avansate, iar China furnizează statelor blocului european aproximativ 98% din pământurile rare importate.
Surse:
https://edition.cnn.com/2024/05/14/politics/biden-tariffs-chinese-imports/index.html
https://www.economist.com/business/2024/06/12/the-eu-hits-chinas-carmakers-with-hefty-new-tariffs