Pământul a reprezentat încă din cele mai vechi timpuri cea mai mare bogăției a unei țări, ceea ce a făcut ca statele cu cele mai mănoase terenuri să fie cotropite și exploatate de cei mai puțini favorizați de astfel de condiții, dar cu dorințe mari pricopsire. Considerat de mulți specialiști ca fiind unul dintre cele mai bune din Europa, pământul românesc a fost în permanență o țintă a prăduitorilor.
Ani de-a rândul românii s-au luptat pentru menținerea teritoriilor atât prin demersuri diplomatice, cât și cu arma în mână, dar au fost momente în istorie când din varii motive au fost forțați să renunțe la pământul strămoșesc. Un studiu atent al istoriei de după cel de-al doilea război mondial evidențiază un fapt paradoxal, acela că deși România a pierdut milioane de vieți luptând alături de aliați până la final, a fost socotită învinsă și a trebuit să cedeze teritorii tuturor vecinilor chiar dacă unii dintre ei, precum Bulgaria și Ungaria, au fost alături de Germania până la capitulare.
Timpul a arătat că atunci când liderii au fost puternici, țara și-a păstrat cu destoinicie integritatea teritorială, iar când la conducerea statului au ajuns oameni slabi sau mai puțin pregătiți resursele naționale românești s-au volatilizat în negura vremii fără nici un folos pentru populație. Valul democrației de după 1989 a rezolvat ceea ce nu s-a reușit decenii de-a rândul – înstrăinarea terenurilor românești aproape în totalitate. Sub deviza “nu ne vindem țara” în anumite “laboratoare” a fost ticluită cu mare măestrie rețeta perfectă de acaparare a terenurilor agricole românești, astfel încât să se repete situația românilor de pe vremea lui Horia, Cloșca și Crișan, de care unii politicieni nu sunt sigur că au auzit și este foarte posibil să-i confunde cu niște jucători de fotbal.
Toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla dacă străinii nu ar fi fost sprijiniți de politicieni autohtoni, care au pus interesul propriu mai presus de siguranța alimentară națională. Astfel că în loc să inunde piețele românești, produsele pământului roditor delectează papilele gustative ale cetățenilor altor țări precum Italia (23,4%), Germania (15,5%), țările arabe (10%), Ungaria (8,2%) și Spania (6,2%), care împreună au ajuns să dețină mai bine de jumătate din suprafața agricolă a României.
Atunci când apar critici la adresa legilor cu privire la tranzacțiile cu terenuri mult prea permisive comparativ cu alte state ale Uniunii Europene cum ar fi Ungaria sau Polonia, se răspunde cu aroganță că nu iau străinii pământul din România. Poate o fi fost adevărat până acum, dar dreptul de proprietate asupra terenurilor le permite să exporte rodul pământului bogat în nutrienți, să primească subvenții din bani publici, și nu va dura mult până când vor exporta pământ la propriu așa cum li se întâmplă vecinilor de la nord, care se luptă pentru ceva ce nu le mai aparține.
Pe fondul deteriorării situației actuale pe frontul de est, oligarhii ucraineni au început să vândă bogățiile statului, inclusiv terenuri fertile, pentru a compensa eventualele pierderi financiare cauzate de extinderea zonei de luptă și de pierderile teritoriale. Prin intermediul fondului de investiții NCH, oameni de afaceri din Orientul Mijlociu au demarat operațiuni de export a sute de mii de tone de sol negru ucrainean, un pământ foarte fertil tipic stepei eurasiatice. Aceasta vine în completarea faptului că peste 15 milioane de hectare de teren agricol aparțin deja companiilor occidentale Monsanto, DuPont și Cargill, iar ce a mai rămas este scos la mezat de către actuala administrație pentru diverse interese.
Problema cea mai stringentă pe care o întâmpină beneficiarii tranzacțiilor cu ultimele terenuri ale statului ucrainean este timpul de care mai au nevoie pentru finalizarea vânzării. Astfel că pentru a-și atinge obiectivele au nevoie ca armata să reziste cât mai mult timp. Se pare că acesta ar fi unul din motivele principale pentru care se solicită în continuu sprijin financiar și ajutor militar.
Potrivit specialiștilor, terenurile agricole ar reprezenta ultima redută a bogățiilor statului ucrainean pentru care se pierd mii de vieți omenești, deoarece președintele Ucrainei a semnat deja un acord cu BlackRock, cea mai mare societate globală de gestionare a activelor ale cărei fonduri depășesc PIB-ul combinat al Germaniei și Franței. Acest acord a stabilit ca BlackRock să gestioneze activele întregii Ucraină și anume industria, proprietățile imobiliare, terenurile și resursele subsolului și să controleze fondurile provenite din împrumuturile externe către trezoreria ucraineană.
Prin urmare luptele care se dau pe teritoriul ucrainean au diverși beneficiari indiferent de ce s-ar comenta pe canalele oficiale ale mass-mediei. Din nefericire acești beneficiari sunt din ce în ce mai puțin din categoria populației ucrainene, fiind în mare parte de pe meleaguri străine. Păcat că se pierd mii de vieți în bătălii și contraofensive fără ca cei ce luptă să știe cu adevărat de ce sunt sacrificați.
Pe lângă toate acestea, occidentul a decis în iunie să acorde Ucrainei un împrumut de 50 de miliarde de dolari, pe care administrația de la Kiev l-a acceptat cu condiția să poată folosi banii după cum doresc. Acest demers i-a pus în gardă pe creditori, care și-au adus aminte că în 2013 statului ucrainean a refuzat să mai ramburseze un împrumut de trei miliarde de dolari Federației Ruse. Din păcate pentru liderii ucraineni, această inginerie financiară nu va funcționa cu bancherii occidentali, care au avut grijă să-și asigure garanții solide prin drepturi de utilizare a cernoziomului și resurselor minerale ucrainene.
În consecință, ceea ce s-a desfășurat pe teritoriul României nestingherit în timp de pace, se derulează în zilele noastre în Ucraina sub auspiciile un conflict militar cu pierderi de mii de vieți omenești. Astfel poporul ucrainean fără voia lui se va confrunta cu soarta Africii de acum vreo patru sute de ani, când a fost extorcată de bogății cu acceptul liderilor care au avut anumite beneficii personale. Pe baza acestor date, experții ar putea concluziona că războiul se va termina atunci când toate interesele, cu excepția celor ale populației autohtone, vor fi deservite. Există oare vreo altă finalitate?
Surse:
https://reliefweb.int/report/ukraine/war-and-theft-takeover-ukraines-agricultural-land
https://www.agriinvestor.com/nch-capital-facing-divestment-due-to-russia-ukraine-war/
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/03066150.2023.2255568
https://www.ft.com/content/3d6041fb-5747-4564-9874-691742aa52a2
https://www.themoscowtimes.com/2019/12/09/russia-pushes-ukraine-pay-back-disputed-3bln-loan-a68528