Evenimentele desfășurate pe scena politică internațională au scos în evidență o distanțare din ce în ce mai pregnantă a Statelor Unite față de Uniunea Europeană condusă în tandem de Franța și Germania. Această distanțare s-a produs etapizat pe fondul tensiunilor instaurate în timp între administrația de la Washington și liderii de la Bruxelles.
Un semn clar al acestor tensiuni îl reprezintă pierderea statutului de prioritate al Uniunii în cadrul agendei strategice a S.U.A. Partenerii europeni par acum să se afle mult mai jos pe lista principalelor preocupări ale guvernului american, ceea ce îi determină să caute alternative în alte zone de pe mapamond.
Din păcate soluțiile sunt aproape inexistente, deoarece gândirea obtuză și infatuarea liderilor a împins blocul european către izolare de marii jucători ai acestor timpuri, Rusia și China, care au adunat în jurul lor țări cu potential financiar, industrial, investițional și militar. Astfel că statele UE sunt obligate să se bazeze în principal pe forțele proprii, însă foarte limitate și departe de capacitățile competitorilor, indiferent ce domeniu de activitate am analiza.
Având în vedere situația critică în care se află Uniunea Europeană, dar și instabilitatea economică și de securitate a zonei geografice în care se află România, parteneriatul strategic cu Statele Unite ar trebui să fie prioritatea zero pentru administrația de la București. Statul român deține o poziție geostrategică foarte importantă în acest colț de lume, iar o negociere inteligentă și aplicată ar putea convinge guvernul american că România trebuie menținută pe lista priorităților strategice americane.
În acest moment pentru guvernul de la Washington prioritatea absolută este protejarea suveranității naționale și securitatea emisferei vestice. Următoarea pe lista priorităților este regiunea Pacificului, deoarece S.U.A. au interese directe pentru menținerea unui înalt nivel de securitate în zonă, și anume granița lungă la acest ocean și teritoriile situate în Oceanul Pacific, pe care trebuie să le protejeze de principalii săi adversari din această parte a lumii, China, Rusia și Coreea de Nord.
Pe ansamblu, guvernul Statelor Unite se depărtează încet, dar sigur, de asigurarea protecției Europei datorită manifestărilor antiamericane și declarațiilor ostile ale unor lideri de la Bruxelles. Cu toate acestea, România ar putea să intre în clubul puținelor țări europene privilegiate de atenția administrației americane datorită imensului potential, cu condiția să formeze echipe cu diplomați experimentați capabili să demareze cât mai repede cu putință negocieri la nivel înalt pentru toate sectoarele de activitate.
În concluzie, hegemonia regională a S.U.A. și proiecția puterii la nivel emisferic au avut întotdeauna o importanță mai mare pentru Washington decât alianța cu statele europene, iar acum acest lucru a fost exprimat și în mod deschis de liderii americani. Astfel, după decenii de dependență față de Statele Unite și confruntându-se în prezent cu crize energetice și industriale, europenii sunt forțați să-și atingă autonomia mult așteptată, însă este puțin probabil că așa ceva se poate realiza în viitorul apropiat. Din păcate, statele europene, care vor conta pe scena internațională, vor fi doar cele aflate în parteneriate strategice cu una din superputerile lumii. Va reuși România să meargă pe drumul învingătorilor sau va claca lamentabil?
Surse:
https://www.cfr.org/articles/new-us-national-security-strategy-prioritizes-western-hemisphere
https://www.state.gov/the-united-states-commitment-to-maritime-security-in-the-indo-pacific