Dacă cineva ar fi tentat să caracterizeze printr-o expresie populară situația actuală a Turciei, nu ar putea găsi una mai potrivită decât că “se află între ciocan și nicovală”. Dacă anul trecut își exprimau dorința puternică de a se alătura noului bloc BRICS, în ultimele luni liderii Turciei au executat o întoarcere la 180 de grade încercând o reîncălzire a relațiilor cu occidentul.
Nimeni nu știe cât va dura această nouă orientare, mai ales că au fost oarecum forțați de starea națiunii să pornească aceste proaspete demersuri. După cum se știe, în ultimii ani, statul turc s-a confruntat cu mari probleme economice, și ca de fiecare dată după alegerile prezidențiale, președintele turc a demarat o campanie agresivă pentru transformarea în realități a promisiunilor electorale.
Acum mai mult ca niciodată eforturile sunt imense, iar rezultatele bune întârzie să apară, parțial și datorită noii conjuncturi geopolitice mondiale, care pune în dificultate redresarea unei economii de dimensiunile celei turcești încadrată în categoria celor ce depășesc 1000 miliarde de dolari. Această geopolitică mondială afectează mult evoluția economiei, deoarece Turcia este foarte deschisă la influențele economice străine. Influențele externe dictează volumul comerțului exterior, a cărui contribuție la PIB-ul național depășește 50%, și fluxurile nelimitate de capital, care, de asemeni, au aport esențial la obținerea unor rezultate economice pozitive.
Pentru a se înțelege gradul de dificultate în care se află statul turc este de ajuns să se studieze câțiva indicatori de anul trecut. Astfel, se observă că sectorul comerțului exterior a înregistrat un deficit substanțial, peste 105 de miliarde de dolari. În plus, contul curent a consemnat din nou un deficit de aproximativ 45 de miliarde de dolari, și ca de fiecare dată acest deficit cu siguranța va fi închis cu împrumuturi externe. Tot în acest registru al rezultatelor negative se poate încadra și datoria externă pe termen scurt, care a ajuns la sfârșitul anului trecut la 225 miliarde de dolari.
Toate aceste aspecte evidențiază foarte clar decizia liderilor turci de a se reorienta către occident, mai ales că majoritatea exporturilor au ca destinație țările vest-europene și nord-americane, iar datoriile externe au într-o proporție semnificativă suport asiguratoriu de la instituții financiare occidentale. Totodată, se poate remarca că economia turcă a devenit extrem de dolarizată pe plan intern, aproape că se poate vorbi de o piață cu două monede oficiale, iar spre deosebire de tendințele de pe glob, în special în zona BRICS, nu există niciun efort pentru a elimina această situație. Potrivit specialiștilor în politică externă, guvernul de la Ankara pare să fi renunțat și la soluțiile economice bazate pe abordarea economică neo-liberală, care s-au dovedit fără succes atât în lume, cât și în Turcia.
La menținerea dolarului ca monedă principală pe piața turcă a contribuit din plin și lipsa de încredere în lira turcească, care s-a depreciat într-un ritm accelerat în ultimii ani. La aceasta s-a mai adăugat și faptul că inflația a explodat datorită reducerilor dure ale dobânzilor implementate în urmă cu trei ani, iar condițiile de trai ale populației au ajuns la niveluri foarte scăzute.
Problemele severe ale economiei turcești, în pofida punerii în aplicare a politicilor economice electorale ale liderului de Ankara, s-ar putea acutiza anul acesta, mai ales după alegerile locale de la sfârșitul lunii martie. Având în vedere o posibilă modificare constituțională, guvernul ar dori un an fără probleme majore. Această premiză este dificil de realizat în condițiile în care guvernul turc continuă să se confrunte cu probleme economice uriașe datorită elaborării unor politici fiscale greșite și a stabilirii unor priorități politice, care mai mult strică decât rezolvă.
Totuși, administrația turcă a decis să reevalueze atent alegerea în materie de politică externă pentru a se asigura că orice probleme suplimentare cu occidentul nu îi perturbă planurile pentru 2024. În cadrul reevaluării, oficialii turci au avut în vedere o serie de măsuri precum concesii cu privire la problematica relațiilor cu Grecia în Marea Egee, reducerea activității de explorare energetică în Marea Mediterană, detensionarea relației cu Uniunea Europeană și aprobarea aderării Suediei la NATO. Pe lângă toate acestea, liderii turci au cautat căi de diminuare a presiunii Statelor Unite legat de participarea activă în zonele de conflicte militare și de acceptarea oficială a prezenței PKK în Siria.
În funcție de rezultatele reevaluării vor fi creionate și decise strategiile de politică externă ale Turciei pe următoarea perioadă. Din informațiile prezentate pe diverse canale de surse guvernamentale autorizate se pare că direcția politicii externe a guvernul turc va fi determinată într-o anumită măsură de evoluțiile politice de după alegerile locale din 31 martie. Pe lângă schimbările din politica internă, un alt factor important, ce va contribui la decizia liderilor turci, va fi rezultatul alegerilor prezidențiale din Statele Unite.
Drept urmare, rezultatele alegerilor locale vor deschide noi orizonturi politicii interne și totodată, vor reaprinde discuțiile referitoare la modificarea constituției. În ceea ce privește politica externă, până la alegerile din S.U.A. guvernul turc va menține o stare de colaborare internațională neutră, urmând ca ulterior să ia decizii de lungă durată în direcția parteneriatelor externe menite să ajute Turcia să iasă din criza economică în care se află de câțiva ani buni.
Administrația de la Ankara este conștientă că Turcia trebuie să fie puternică din punct de vedere economic pentru a putea avea o politica externă independentă, pe care să o mențină sub forma unei neutralități active între Vest și Est. Cu toate acestea, guvernul își irosește viitorul cu politici economice greșite, ceea ce împiedică statul turc să beneficieze mai mult de binefacerile sistemului internațional multipolar. În orice caz, este clar că, după 31 martie, națiunea turcă va intra într-o perioadă economică tulbure, în care pot apărea atât noi atacuri asupra cursului de schimb, ce pot crea mari dezechilibre interne, cât și tulburări politice de proporții, care pot afecta orice strategie de politică externă într-un moment important când la nivel mondial se reconfigurează noii poli de putere.
Surse:
https://carnegieeurope.eu/2021/12/09/understanding-turkey-s-direction-three-scenarios-pub-85936