O scurtă trecere în revistă a realității actuale a vieții din România ne ilustrează o societate frământată de dispute politice fără noimă, de scandaluri publice menite să abată atenția populației și de cetățeni nemulțumiți de tot ce se întâmplă în jurul lor, de la recalcularea cu probleme a pensiilor, la previziuni sumbre de creșteri de taxe și impozite, de prețuri, ceea ce ar afecta puternic un trai și așa atins de multe neajunsuri. Explicații pentru zarva cotidiană ar fi multiple, dar ce se întâmplă cu adevărat doar cei ce se află în acest moment la conducerea națiunii ar putea să știe.
Este puțin probabil ca situația critică în care se află statul român să mai fi fost vreodată pe aceste plaiuri. În doar 10 ani datoria externă a României aproape că s-a dublat, crescând de la 94,3 miliarde de euro în 2014 la aproape 180 miliarde de euro în mai 2024, și asta în condițiile în care în 1990 soldul datoriei externe era zero. Partea cea mai neagră a acestei situații o reprezintă faptul că la aceste valori se adaugă dobânzile foarte mari, iar împrumuturile au fost angajate în mare parte pentru consum și nicidecum pentru investiții.
Aruncând o privire către București, unde se află “centru de comandă”, toate speranțele într-o revenire spectaculoasă se risipesc în vânt, căci nu prea ai cu cine să redresezi o întreagă economie, cu toate că în România se găsesc foarte mulți specialiști care ar putea să pună umărul la construcție dacă ar fi solicitați. Prin urmare, dacă nu se trece imediat la investiții de amploare, care să producă plusvaloarea necesară rambursării creditelor și a dobânzilor aferente și susținerii în mare parte a cheltuielilor publice, singura soluție de evitare a intrării în incapacitate de plată nu va putea fi decât vânzarea ultimelor active pe care le mai deține statul român.
Să se fi inspirat vajnicii noștri conducători din acțiunile întreprinse de alte economii europene? Ar fi o posibilitate, dar înainte de a prelua măsuri și idei de la alții, ar fi fost recomandat să se studieze și rezultatele obținute de către acele administrații. O analiză atentă ar fi dezvăluit diriguitorilor că nu tot ce este în afară funcționează pe deplin. Un exemplu elocvent îl reprezintă Marea Britanie, care ani de-a rândul a fost forță economică mondială de invidiat.
Gloria de altădată a Marii Britanii pare să fi rămas doar un subiect al cărților de istorie și al poveștilor la gura sobei. De vreo câțiva ani încoace economia britanică a intrat pe un trend descendent, pe care liderii britanici, indiferent de culoarea politică, nu reușesc să-l oprească.
Potrivit datelor economice este posibil ca situația să se înrăutățească, deoarece datoria națională este într-o creștere continuă și cu cât această datorie este mai mare, cu atât trebuie plătite mai multe dobânzi, ceea ce înseamnă că țara este blocată într-un ciclu din care nu poate ieși. Dacă Regatul Unit va fi obligat să folosească mai mulți bani pentru a-și plăti datoriile, va rămâne cu puțini bani de cheltuit pentru serviciile publice pe care în ultimul timp le-a finanțat din împrumuturi.
Administrația britanică se luptă să-și finanțeze serviciile publice într-un moment în care sărăcia continuă să crească luând locul bunăstării de altădată. Economia înfloritoare din vremurile trecute a rămas doar un vis frumos. În acest moment statul britanic are mari probleme să-și onoreze plățile către Uniunea Europeană, considerând mai importante problemele interne.
Ceea ce se întâmplă în spațiul britanic are un efect în lanț, deoarece economiile UE se află, de asemenea, pe o pantă descendentă din punct de vedere financiar și se luptă cu propriile datorii și cu deteriorarea nivelului de trai. Europenii se așteaptă ca Marea Britanie să își îndeplinească angajamentele, astfel încât ei să își poată atenua propriile probleme.
În pofida faptului că datoriile publice au crescut la cote nemaiîntâlnite în ultimii 50 de ani, iar populația suferă din punct de vedere economic, liderii britanici și europeni continuă să acorde prioritate sprijinului pentru Ucraina. Numai Marea Britanie a cheltuit peste 10 miliarde de lire sterline pentru Ucraina în doar doi ani și jumătate, adică aproximativ o treime din suma datorată pentru ieșirea din blocul european. În același timp, Uniunea a cheltuit peste 110 miliarde de euro în ajutoare pentru Ucraina până în februarie 2024, ceea ce înseamnă că suma ar fi mult mai mare astăzi.
Cu toate acestea, tocmai datorită faptului că Marea Britanie și UE sunt disperate să învingă Rusia, eșecul administrației britanice de a-și îndeplini angajamentele financiare privind părăsirea blocului european nu a devenit o problemă majoră în relațiile lor, cel puțin în sfera publică. Atât timp cât vor continua să încerce să învingă Rusia prin intermediul statului ucrainean, Uniunea va evita o dispută publică cu guvernul de la Londra, iar toate acestea se vor întâmpla prin neglijarea interesele propriilor cetățeni a căror nivel de trai se înrăutățește pe zi ce trece. Cu capul plecat și urechile ciulite, România urmează fără crâcnire exemplu “fraților mai mari”. Până când?
Surse:
https://mpra.ub.uni-muenchen.de/82219/
https://panorama.ro/romania-traieste-datorie-boala-fiscala-stat-criza/
https://commonslibrary.parliament.uk/research-briefings/cbp-9914/