În pofida crizelor de tot felul cu care se confruntă omenirea, confruntările și tensiunile geopolitice par că se adâncesc de la zi la zi fără a se întrezări deocamdată vreun semn de liniștire. Cu toate acestea, principalele puteri globale continuă să-și concentreze atenția către continental african. Profitând de implicațiile internaționale în care se găsesc superputerile, unele state emergente încearcă să se conecteze și ele la El Dorado-ul african. Are și România astfel de intenții?
Interesul major pentru această parte a lumii a forțat liderii africani să se gândească în a face alegeri strategice bazate pe modelele lor de dezvoltare. Pentru acești lideri este esențial să dea întâietate parteneriatelor, care pot contribui la îndeplinirea promisiunilor electorale, în mod deosebit cele legate de dezvoltarea economică. Ei sunt perfect conștienți că doar realizări semnificative le pot garanta menținerea pe poziții politice înalte și în viitor. Au diriguitorii români strategii similare în selectarea parteneriatelor externe?
Populația continentului african a început să aprecieze faptul că actualii lideri și-au îmbunătățit strategiile și stilul de negociere. Nu mai cedează resurse naturale pe prețuri de nimic, ci explorează modalități de colaborare externă eficientă pentru transformarea resurselor neexploatate, modernizarea agriculturii, crearea plus-valoarii naționale prin industrializare și, bineînțeles, înființarea de locuri de muncă pentru generațiile viitoare. Au oare și conducătorii români aceleași intenții atunci când negociază parteneriatele internaționale?
Deși, uneori conducătorii statelor africane sunt supuși unor presiuni enorme, ei încearcă să acționeze cu înțelepciune și să-și aleagă parteneri externi autentici capabili să le ofere cel mai bun suport pentru dezvoltarea economică, deoarece în ei și-au pus speranța peste 1,3 miliarde de oameni. Mai mult, pentru îndeplinirea cu succes a obiectivelor stabilite la masa negocierilor, oficialii africani și-au propus efectuare unei atente monitorizări și a unui control mai eficient al investitțiilor străine. Sunt implementate și la nivelul guvernului român astfel de programe?
Au trecut mai bine de 60 ani de la declararea independenței politice a Africii de către O.N.U., însă, în ciuda aparențelor, continentul african este încă departe de a atinge dezvoltarea economică mult dorită cu toate că deține resurse naturale și umane uriașe. Aceste resurse sunt în mare parte neexploatate datorită mentalității vechilor lideri africani, care și-au satisfăcut propriile interese în dauna comunităților pe care le conduceau. Să fi fost și ai noștri influențați de astfel de metehne?
În prezent una din cele mai agresive pretendente la câștigarea unei influențe cât mai mari în zona africană este Federația Rusă. Cu toate că propaganda anti-occidentală este predominantă în mesajele statului rus către Africa și are o oarecare rezonanță, conducătorii statelor africane sunt conștienți că țările lor au nevoie de tranzacții comerciale și de investiții în infrastructură mai mult decât lozinci.
Liderii africani au ajuns la maturitatea politică încât să facă diferența între o simplă retorică, ce nu poate schimba soarta economică a continentului, și faptele concrete, iar la capitolul fapte China a demonstrat în ultimul deceniu că poate fi un partener determinant pentru dezvoltarea sustenabilă a Africii. Această ofensivă economică a statului chinez nu a trecut neobservată de puterile occidentale, care au demarat noi strategii pentru extinderea prezenței pe continentul african. Există astfel de planuri și în birourile decizionale de la București?
Surse:
https://apnews.com/article/china-africa-focac-forum-summit-xi-fef65ceff06876a1acd578cfe6c1798a
https://www.cfr.org/backgrounder/russias-growing-footprint-africa