Începutul anilor ’90 a însemnat pentru cetățenii români nu numai eliberarea de sub jugul comunist, dar și speranța într-un trai mai bun, deoarece România avea toate resursele necesare unei dezvoltări rapide și sustenabile. Din păcate acele aspirații au fost spulberate pas cu pas, ca să citez un clasic în viață, de către guvernanți corupți și incompetenți, care au înstrăinat fără nici o remușcare bogățiile țării.
Prezentul pare însă mai sumbru decât perioada imediat post-decembristă, căci diriguitorii actuali vor să scoată țara din criza crizelor prin sacrificarea pensionarilor, mamelor tinere, copiilor, studenților și a antreprenorilor autohtoni. Creșterea taxelor, impozitelor, prețurilor la utilități și carburanți au afectat milioane de cetățeni aflați deja la limita inferioară a suportabilității nivelului scăzut de trai.
Mai mult, risipirea banilor României pentru cumpărarea susținerii externe a devenit o practică cu repercusiuni extrem de grave. Din fericire mai exista parlamentari români, care au decența și curajul să aducă în atenția tuturor aceste acțiuni deosebit de nocive. Am fost plăcut surprins de poziția fermă a doamnei deputat Cristina Emanuela Dascălu, care a criticat dur situația financiară în care a fost adusă România prin achizițiile imense de vaccinuri în timpul crizei sanitare. Totodată, doamna parlamentar “a subliniat consecințele economice grave generate de gestionarea acestor contracte de achiziții”.
Îndepărtarea de la conducerea țării a celor care au dus statul român în poziția de semicolonie falimentară ar fi un prim pas spre relansarea economică. În România sunt nenumărați profesioniști capabili să repună pe făgașul normal mult zdruncinata economie națională. Bugetul de stat nu trebuie alimentat din veniturile mici și indecente ale românilor, ci din alte surse, destul de numeroase, care se află la îndemâna guvernanților, însă trebuie să aibă vrednicia și curajul să le folosească.
Exemple de astfel de surse sunt menționate în permanență în presa scrisă, la diverse posturi radio și de televiziune, dar factorii decizionali preferă să le ignore. De ce nu ar putea să plătească multinaționalele și marile corporații taxe și impozite identice cu cele practicate în celelalte state ale Uniunii Europene? O sursă de venit de acest tip ar putea permite guvernanților să aibă crească pensiile celor care au muncit din greu pentru ca această țară să existe.
De asemeni, optimizarea cheltuielilor la nivel central și local ar putea fi o altă sursă substanțială pentru bugetul statului. Există foarte multe instituții de stat care nu mai au nici un scop, ci sunt doar simple entități folosite pentru sifonarea banului public către clientela politică. Un exemplu elocvent este Institutul pentru studierea crimelor comunismului, care nu are nici un randament și oricum crearea lui a venit prea târziu. În prezent, singura activitate a acestui institut este de a asigura salariilor unor oameni devotați celor pe care trebuia să îi condamne. Sumele astfel obținute ar putea fi direcționate către fondurile de pensii și alocații aflate la limita de subzistență.
Poporul român ar trebui să nu mai permită fie folosit doar ca mașină de vot de către cei nevolnici și corupți. România deține imense resurse naturale pentru a renaște economic, dar pentru a aduce bunăstare populației la conducerea acestei națiuni ar trebui promovați oameni onești și cu un grad ridicat de profesionalism, capabili să apere interesul național la nivel internațional.
Surse:
https://www.bursa.ro/romania-intr-o-continua-criza-energetica-1990-2026-64942953
https://adevarul.ro/economie/cum-i-au-afectat-pe-romani-masurile-economice-ale-2532012.html